Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Practicile stereotipe și clișeele didactice care apar în activitatea didactică se datorează rutinei, dorinței de a rămâne într-o falsă zonă de confort, comodității, superficialității, lipsei creativității, conducând implicit la o generalizare artificială, ignorând diversitatea lumii sociale și naturale.
Cuvântul clișeu, deseori trimite la ideea de banalitate, de repetare excesivă, la șablon, la uzură sau rutină. Adesea, unii profesori nu reușesc să amelioreze achizițiile învățării din cauza rutinei pe care nici măcar nu o conștientizează.
De exemplu, la orice disciplină de studiu ne-am referi, expunerea conținuturilor învățării reprezintă o practică din care copiii nu au de învățat, întrucât li se prezintă doar noțiuni teoretice lipsite de substanță, pe care le este dificil, uneori chiar imposibil, să le înțeleagă și să le aplice.
Într-o lume în care latura inteligenței emoționale este tratată cu o seriozitate tot mai acută, în special în rândul copiilor, doresc să prezint pe scurt abordarea pe care consider că ar trebui să o avem noi, cadrele didactice, în calitate de îndrumători ai copiilor pentru acest drum frumos, numit: viață. Deseori am auzit adulți încercând să liniștească un copil supărat, prin cuvinte de genul: „nu mai plânge, că se uită copiii la tine!” sau „uite, fetița este mai mică și nu plânge… te faci de rușine!”
În calitate de cadre didactice, părerea mea este că trebuie să avem întotdeauna în vedere contextul creat și disponibilitatea emoțională oferită. Criticarea emoțiilor exteriorizate sau a reacțiilor trebuie ghidate, nu suprimate. Copiii trebuie să știe că emoțiile lor sunt luate în serios - așa cum de fapt și sunt, pentru ei. Poate că pentru un adult este nejustificat să plângi după o jucărie, dar pentru un copil este o problemă reală și trebuie tratată ca atare. Mai mult, în calitate de cadre didactice trebuie să educăm și să dezvoltăm inteligența emoțională la acești copii prin exemplul personal. Eforturile noastre vor fi în zadar dacă teoria este predată fără a fi aplicată - de exemplu, i se poate explica unui copil cum trebuie să reacționeze atunci când experimentează sentimentul furiei, dar dacă adultul nu va aplica principiile predate, nici copilul nu o va face. Am asistat la triste imagini în care adultul își pierdea controlul emoțional în fața copilului și, fie folosea cuvinte nepotrivite, fie manifesta reacții violente sau pline de răutate sau ură față de alte persoane. Acest comportament putea fi observat mai apoi în reacțiile copiilor lor - comportament condamnat de părinți, pedepsit și aducător de nelămuriri: „oare de unde a învățat să se comporte în felul acesta?”
Prima școală a copilului este familia care are responsabilități clare și diverse. Ea este cea mai importantă dintre toate instituțiile educaționale. Căminul este locul în care trebuie să înceapă educația copilului. Aici este prima lui școală. Avându-i pe părinți drept învățători, aici copilul va învăța lecțiile care-i vor fi călăuză în viață - lecții despre respect, cinste, ascultare, autocontrol. Influențele educaționale ale familiei constituie o putere hotărâtoare spre bine sau spre rău.
Familia constituie mediul în care copilul se naște, trăiește primii ani ai existenței personale, se dezvoltă și se formează pentru viață. Ea reprezintă un prim instrument de reglare a interacțiunilor dintre copil și mediul social. Are rolul central de asigurare a condițiilor necesare trecerii prin stadiile de dezvoltare ale copilăriei și care stau la baza structurării personalității individului.
Educația este un proces dinamic și perpetuu, care se desfășoară în cele mai nebănuite forme ale mediului, urmărind pregătirea pentru viață a subiecților săi. Funcția educațională a învățării este flexibilă și dinamică, fiind prezentă în viața umană pretutindeni.
În funcție de cadrul în care se desfășoară partea educativă, putem observa trei tipuri de educație: formală, nonformală și informală.
Educația formală deține forma organizată, sistemică a acțiunilor educative din unitățile de învățământ specializate, activitate care se desfășoară cu ajutorul cadrelor didactice. În cadrul educației formale trebuie făcută o evaluare ce trebuie însoțită de dezvoltarea capacității de autoevaluare la elevi, de autoaprecierea adecvată a rezultatelor obținute. Participarea elevilor la aprecierea propriilor rezultate școlare dezvoltă motivația lăuntrică față de învățătură și atitudinea pozitivă, responsabilă față de propria activitate.
- Bune practici -
Înalt sau scund, rotofei sau firav, calm sau neliniștit, timid sau îndrăzneț, cu o privire mult prea iscoditoare sau caldă și ascultătoare, copilul va păși alături de mama sa, într-o zi pragul grădiniței.
Și atunci, ascuns după fusta mamei, trăgând-o pe aceasta cu disperare de mână pentru a fi sigur că nu îl va abandona într-o lume necunoscută lui, sau poate pășind încrezător, cu multă siguranță, el va intra în sala de grupă încercând să găsească răspunsul unor întrebări: „Ce este grădinița?”, „Cum își va petrece ziua aici?”, „Cum va fi educatoarea și cum vor fi ceilalți copii?”, „Ce rost au toate acestea?”.
Grădinița de copii ca prima treaptă a învățământului o putem denumi metaforic locul unde cresc, sub îndrumarea educatoarelor, florile omenirii: copiii.
În această perioadă în care ne confruntăm cu o situație nemaiîntâlnită am descoperit o paletă largă de instrumentele digitale utile în activitatea pe care o desfășor cu preșcolarii grupei mari. Astfel că m-am adaptat noilor provocări generate de pandemia Covid-19 și am reușit să valorific abilitățile și competențele pe care le am în utilizarea mijloacelor de comunicare electronică.
Platforma educațională utilizată de școala în care îmi desfășor activitatea didactică, Școala Gimnazială „Octavian Voicu” din Bacău, este G Suite for Education, iar aici am folosit aplicațiile Google disponibile precum: Google Classroom - pentru postarea zilnică a activităților propuse și crearea temelor de către preșcolari, Google Meet - pentru întâlnirile noastre săptămânale, Prezentări-pentru realizarea de materiale ce urmau a fi utilizate în cadrul întâlnirilor, Foi de calcul - pentru crearea de sondaje și chestionare pentru identificarea nevoilor copiilor și părinților. Cei mici nu operează scris-cititul, ci utilizează imagini corespunzătoare, care indică diferite lucruri ori obiecte din mediul imediat apropiat copilașului, drept urmare, din multitudinea de aplicații disponibile online le-am utilizat și adaptat pe cele în care se poate opera cu imagini. Toate acestea m-au ajutat în realizarea activităților și jocurilor de predare-învățare-evaluare a cunoștințelor preșcolarilor.