Cei șapte ani de acasă - Educația în familie

Prima școală a copilului este familia care are responsabilități clare și diverse. Ea este cea mai importantă dintre toate instituțiile educaționale. Căminul este locul în care trebuie să înceapă educația copilului. Aici este prima lui școală. Avându-i pe părinți drept învățători, aici copilul va învăța lecțiile care-i vor fi călăuză în viață - lecții despre respect, cinste, ascultare, autocontrol. Influențele educaționale ale familiei constituie o putere hotărâtoare spre bine sau spre rău.

Familia constituie mediul în care copilul se naște, trăiește primii ani ai existenței personale, se dezvoltă și se formează pentru viață. Ea reprezintă un prim instrument de reglare a interacțiunilor dintre copil și mediul social. Are rolul central de asigurare a condițiilor necesare trecerii prin stadiile de dezvoltare ale copilăriei și care stau la baza structurării personalității individului.

Mai putem spune ca educația unui copil constă în ceea ce trăiește copilul în familie. Părinții au o foarte mare influență asupra copiilor în primi șapte ani de viață, când le transmit celor mici propriile valori pe care urmează să le respecte și ei odată cu integrarea în societate, acolo unde își vor asuma alte obiceiuri noi. Este important, așadar, să le transmitem micuților învățămintele pe care le considerăm noi necesare și care îi vor ajuta, sa devină un oameni respectoși și demni de respect la rândul lor. Educația, bunele maniere, regulile morale sunt cheia către adaptarea copilului în societate. Un copil manierat se va descurca mult mai bine în relațiile cu cei din jur decât unul căruia îi lipsesc cei șapte ani de acasă.

Educația primită în cei șapte ani de acasă depinde de câțiva factori importanți, relația afectivă dintre copil și părinți, specificul de dezvoltare al copilului, valorile pe care se bazează familia și pe care le transmite copilului, așa precum spunea psihologul Oana Maria Udrea.

În cei 7 ani de acasă copiii învață și acumulează prin intermediul educației primite în familie o serie de automatisme și deprinderi, acestea pot fi: exteriorizarea propriilor trăiri, exteriorizarea sentimentelor și emoțiilor, reguli de igienă și reguli sociale sau familiale, învață cum trebuie să reacționeze și să se comporte în funcție de situație. De asemenea în această perioadă copiii își formează abilități ca de exemplu, concentrarea atenției, consecvența în realizarea unei sarcini și modul cum își alege motivele și motivațiile atunci când vrea să facă ceva. Tot în familie copilul învață să comunice și să folosească limbajul de bază. Educația primită în familie determină felul în care copilul va relaționa cu ceilalți și modul în care răspunde la diverse provocări ale mediului în care se află la un moment dat.

Unele din însușirile dobândite în primii ani de viață devin stabile pentru tot restul vieții ca altruismul, cooperarea, spiritul de competiție, atitudinea față de anumite sarcini care poate fi pozitivă sau negativă.

În o concluzie, cei șapte ani de acasă sunt piatra de temelie a vieții și dezvoltării ulterioare. De acești ani depinde cum va fi integrat viitorul adult în societate, cum va fi agreat de cei din jur și cum își poate ordona viața și stilul de viață alături de cei dragi.

 

Bibliografie:
Golu, M., (2000), Fundamentele psihologiei, Editura Fundației România de Mâine, București
Vrăsmaș Ecaterina Adina, Consilierea și educația părinților, Editura Aramis, București, 2002;
*** (2008) – Ghid de bune practice pentru educația timpurie a copiilor între 3 la 6/7 ani, MEC, București.