Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Orice final de an este special, deoarece o dată cu Nașterea Domnului și noi dăm viață noilor speranțe ce ne determină să ne continuăm cu încredere și puteri nebănuite drumul prin viață. Speranțele noastre de mai bine pentru anul ce vine, sunt întărite de urările colindătorilor ce răsună în perioada Crăciunului, pe ulițele satului Dulcești, Județul Constanța: „Anul fie cu belșug\ Pentru brazda de sub plug.\ La mulți ani cu sănătate,\ Să vă dea Domnul de toate!”.
Deși diferite de la o zonă la alta a țării, datinile Crăciunului se aseamănă. Primul colind care anunță în această zonă sărbătoarea Crăciunului se numește „Boboneții” și de desfășoară în ajunul acestei mari și mirifice sărbători. Cei mici se adună în cete de 6-10 copii, cu câte o trăistuță atârnată de gât, și le adresează gazdelor strigături specifice. Gazdele îi întâmpină cu bomboane, fructe, nuci și covrigi. Potrivit obiceiului, micuții sunt însoțiți de părinți, cărora gazdele le oferă vin fiert.
Steaua este un colind întâlnit în multe zone ale țării. În satul Dulcești acesta este cântat doar de băieți în ziua de Crăciun, având cu ei o stea confecționată din lemn și decorată cu hârtie multicoloră.
Plugușorul și Sorcova sunt colinde ce răsună pe la casele noastre în noaptea dintre ani, urând tuturor doar de bine pentru anul următor. Gazdele ies la uși sau la ferestre și ascultă cu bucurie colindele, răsplătind copiii cu bani. Orice colind se încheie cu urarea „La anul și la mulți ani!”
Satul Buciumeni, din județul Galați este o străveche așezare răzășească, cu originea pierdută în negura istoriei, cu multe veacuri în urmă, undeva către descălecatul Moldovei. Nu se poate preciza cine și când a stabilit vatra așezării și nici în ce împrejurări. O soluție propusă de istoricul tecucean Papadopol Calimach, este ipoteza conform căreia satul Buciumeni ar fi fost înființat de o căpetenie militară, din neamul Bucium.
Indiferent care este adevărul istoric, deoarece numai documentele oficiale se cuvine să fie luate în considerare în această situație, satul de la margine de codru, din Ținutul Tecuciului de altădată, care în prezent face parte din județul Galați și este cea mai nordică așezare a acestuia, are vechime mai mult decât semimilenară.
În tot acest timp, locuitorii săi, răzeși din moși – strămoși, s-au ocupat , alături de agricultură și cu creșterea vitelor, în jurul casei aveau câțiva pomi fructiferi, poate chiar un început de livadă. Nu le lipsea grădinița pentru legumele și zarzavaturile necesare pentru prepararea hranei zilnice și aveau și câteva ronduri de flori, pentru înfrumusețarea locului din fața caselor vopsite în alb.
În ziua de azi, sărăcia a scăzut rezistența unui număr mai mare de țărani.
Despre tradiții, în acest sat, își mai aduc aminte doar bătrânii și dintre aceștia tot mai puțini. Tinerii în marea lor parte, nu înțeleg și nu cunosc tradițiile comunității în care trăiesc, și ce implică acestea, și astfel orice manifestare disciplinată suferă o serie de malformații și este adesea motivată strict financiar. Această criză este în principal o consecință a modificării realității satelor românești. Deturnarea tradițiilor este un proces inevitabil. Dezvoltarea unor noi tradiții astăzi, este mult mai puțin probabilă și cu atât mai greu de atins cu cât factorii de instabilitate (noutate) sunt deosebiți de dinamici și nu infrecvenți ca în trecut.
Zona Oașului, situată în nord-vestul României, este o regiune încărcată de tradiții și obiceiuri autentice care au rezistat trecerii timpului. Fiecare aspect al vieții de zi cu zi este marcat de respectul față de tradițiile strămoșilor și de păstrarea valorilor culturale.
Unul dinte cele mai reprezentative aspecte ale tradițiilor din zona Oașului este portul popular. Femeile își confecționează costume tradiționale cu multă migală, folosind tehnici vechi de cusut și brodat. Fiecare costum are însemnătate și semnificație, iar culoarea și detaliile acestuia variază în funcție de starea civilă a purtătoarei. La evenimentele importante, cum ar fi nunțile și sărbătorile religioase, femeile din Oaș îmbracă cu mândrie aceste costume tradiționale, păstrând astfel identitatea culturală a regiunii.
Un alt obicei specific Oașului este acela al ospățului tradițional. Gazdele sunt recunoscute pentru generozitatea lor și pentru ospitalitatea de care dau dovadă. Oaspeții sunt întâmpinați cu bucate tradiționale delicioase și băuturi preparate în casă, cum ar fi horinca sau palinca. Ospățul este un prilej de a celebra bucuria și sărbătoarea, iar mesele sunt adesea însoțite de muzică populară și dansuri tradiționale.
Sărbătorile religioase au o semnificație deosebită în zona Oașului. În fiecare an, comunitatea se adună în biserici și mănăstiri pentru a participa la slujbe și procesiuni religioase. Una dintre cele mai importante sărbători este Boboteaza, în care credincioșii merg la râuri sau fântâni pentru a se îmbăia în apa sfințită. Acest act simbolic reprezintă curățirea sufletului și începutul unui nou an de binecuvântări.
- Tradiții și obiceiuri Pascale gorjenești -
Paștele reprezintă una dintre cele mai importante sărbători anuale creștine, care comemorează evenimentul fundamental al creștinismului, Învierea lui Iisus Hristos, considerat Fiul lui Dumnezeu în religiile creștine, în a treia zi după răstignirea Sa din Vinerea Mare.
Paștele înseamnă pentru fiecare dintre noi un moment de reîntoarcere la tradiții, la origini și la obiceiurile vechi de sute de ani. Deși trăim în secolul vitezei și nu mai avem răbdare sau timp să ne conformăm vechilor tradiții, există și zone unde acestea au rămas neschimbate, și anume, la sat.
În Gorj, ca și în alte zone ale țării, există tradiții specifice, care sunt moștenite de sute de ani și încă se respectă de către bătrâni (mai ales în Săptămâna Mare). În Săptămâna Mare începând de luni, pentru a fi iertați de păcatele săvârșite în timpul anului, oamenii poartă haine de doliu pe care le vor schimba în noaptea de Înviere cu unele noi.