La vârsta preșcolară, mișcarea este o activitate naturală, ce izvorăște din trebuințele firești, de manifestare a calităților ființei umane, participarea copiilor fiind benevolă , primând dorința și nevoia lor de joacă. Preocuparea noastră, a cadrelor didactice, pentru întărirea sănătății și creșterea capacității de muncă fizică și intelectuală a copiilor trebuie să se împletească cu trezirea interesului lor de a practica sistematic exercițiile fizice pe tot parcursul vieții.
Prin jocul de mișcare, personalitatea copilului câștigă mult în această perioadă , mai ales pe linia dezvoltării unor interese, aptitudini, particularități caracteriale ce se lărgesc și se diversifică foarte mult, sociabilitatea copilului se îmbogățește cu noi caracteristici și dimensiuni, ce se fac simțite nu numai în activitatea de joc, ci și în cea de învățare.
Jocul nu are vârstă. El este o lume a copiilor și a oamenilor mari, deoarece tuturor le place și le este necesară deconectarea pe care acesta le-o oferă. Practicarea sportului prin mijlocirea jocului înseamnă energie, sănătate și vitalitate dezvoltând competiția, inițiativa și disciplina. Mișcarea și activitățile sportive ne dau tuturor : copii, părinți, educatoare sau bunici o anumită libertate.
Jocurile de mișcarea constituie un mijloc important prin care se realizează o parte importantă din sarcinile ce revin educației fizice. Ele dezvoltă la copii pe lângă bagajul mare de deprinderi motrice elementare, simțul colectivității, al inventivității și mai ales al cunoașterii. Prin aplicarea judicioasă a jocurilor există posibilitatea de a contribui în mare măsură la realizarea uneia din sarcinile educației și anume: de a forma din copil o ființă care să conviețuiască în armonie cu colegii săi, care să se comporte corect și civilizat. În cadrul jocurilor de mișcare, pe lângă însușirea și perfecționarea nenumăratelor deprinderi motrice de bază, copilul este nevoit să le aplice în situațiile mereu schimbătoare din teren, iar prezența elementului de întrecere în majoritatea cazurilor presupune eforturi pentru realizarea cu succes a acțiunilor, ceea ce permite atât dezvoltarea calităților motrice cât și a calităților morale și a voinței.
Datorită influenței multilaterale asupra întregii personalități a copilului jocurile de mișcare constituie unul dintre mijloacele de bază ale educației fizice. În cadrul activității de educație fizică, jocul de mișcarea își aduc contribuția la realizarea următoarelor sarcini: formarea și consolidarea deprinderilor motrice de bază, dezvoltarea calităților motrice necesare în viață, formarea unor cunoștințe utile, prin lărgirea sferei reprezentărilor despre lume, dezvoltarea spiritului de colectivitate și a calităților morale și de viață.
Bibliografie:
Epuran Valentina – „Jocuri de mișcare” ,București , I.E.F.S. 1973
Zapletal Milos – „Mica enciclopedie a jocurilor” , București , Editura Sport –Turism , 1980
Publicat de:
Nistrea Viorica
Profesor înv. preșcolar, la Grădinița „Traian Demetrescu”, Craiova.