Rolul lecturii în dezvoltarea inteligenței emoționale

Înainte de a trece la dezbaterea subiectului în sine, aș vrea să menționez că după șaisprezece ani de lucru cu elevii, am văzut cum lectura modelează copiii, armonios și frumos din punct de vedere al gândirii dar și al inteligenței emoționale.

Revenind la subiect, spuneam mai sus că lectura este un factor esențial în dezvoltarea personalității copilului dar și al adultului de mai târziu. Copiii se cresc cu basme, iar personajele din povești sunt exemple de „așa da” sau de „așa nu”. Personajele pozitive sunt de cele mai multe ori , exemple de curaj, de modestie, de hărnicie, de empatie, de bunătate, iar frumusețea fizică se împletește cu frumusețea caracterului. De aceea în basme nu vom întâlni nicicând personaje pozitive urâte și personaje negative frumoase. Caracterele negative chiar dacă posedă un anumit aspect fizic plăcut, acesta se va sluți din cauza trăsăturilor morale ; în vreme ce personajele pozitive, chiar dacă din punct de vedere fizic sunt descrise sumar sau nu excelează în frumusețe, ele devin frumoase prin calitățile sufletești.

Mai există de asemenea, în literatură, personaje pe care eu le consider cumva fals negative. Bineînțeles că ele acționează în direcția opusă binelui, dar, aceste personaje au totuși și rol de pedagog pentru un personaj pozitiv în formare. Spre exemplu, în basmul Povestea lui Harap-Alb al lui Ion Creangă, Spânul, un om hidos la trup, este cel care îl inițiază pe fiul de împărat în aventura vieții lui, căci acesta era naiv, temător, neînțelept și cumva încă dependent de părinți, exact așa cum nu trebuie să fie un viitor lider.

Dezvoltând această temă referitoare la importanța lecturii în viața omului, s-ar putea spune multe. Dar ce este inteligența emoțională și ce legătură are lectura cu aceasta?

Conceptul de inteligență emoțională (EI), sau coeficient emoțional (EQ), a apărut în anii ’60, însă a devenit cunoscut trei decenii mai târziu, datorită lui Daniel Goleman, autorul cărții Inteligența emoțională.

Coeficientul emoțional (EQ) este diferit de coeficientul de inteligență (IQ), care măsoară inteligența umană în sensul abilităților mentale de a asimila informații și nu numai. Inteligența emoțională se referă la capacitatea de a conștientiza propriile emoții dar și de a le înțelege pe ale celorlalți. Astăzi, noțiunea de inteligență emoțională este din este în ce mai des folosită, iar unii specialiști consideră că persoanele care dau dovadă de inteligență emoțională au abilitatea de a-și adapta gândirea și comportamentul în funcție de fiecare situație în parte.

Inteligența emoțională este o noțiune mai complexă, care înglobează cinci componente și anume:

1. Autocunoașterea: presupune așa cum spuneam mai sus, conștientizarea propriilor sentimente și trăiri – persoanele care au o inteligență emoțională ridicată au, de asemenea, și un nivel mare al cunoașterii de sine. Acestea înțeleg cum emoțiile afectează atât viețile lor, cât și pe ale celorlalți. Aceste persoane nu permit emoțiilor să preia controlul.
2. Autocontrolul: persoanele care au capacitatea să își stăpânească gândurile și impulsurile, de regulă nu iau decizii pripite, pentru că anticipează consecințele unei acțiuni înainte de a o lansa.
3. Motivația: persoanele care au inteligență emoțională ridicată găsesc motivația de a face anumite acțiuni, de a munci pentru obiectivele lor și nu renunță atunci când se confruntă cu diferite obstacole.
4. Empatia: Persoanele inteligente din punct de vedere emoțional sunt mai puțin egoiste și simt empatie pentru ceilalți și pentru problemele lor, îi înțeleg și au capacitatea de a nu-i judeca.
5. Abilități sociale: Unei persoane cu inteligență emoțională ridicată îi este mai ușor să se integreze în grupuri și să lucreze în echipă; o astfel de persoană poate fi chiar un lider bun datorită abilităților sale de a comunica și de a se comunica.

Lectura cărților constituie o activitate fundamentala pentru fiecare persoană în parte, atunci când vine vorba de dezvoltarea limbajului, îmbogățirea vocabularului și a imaginației. Tot prin lectură se formează specialiști în numeroase domenii dar tot lectura este cea care ne ajută să ajungem la cunoaștere și la autocunoașterea de sine. Cel puțin, parțial.

Persoanele care au un spectru variat de preocupări intelectuale se deosebesc de ceilalți: aceștia au capacitatea de a empatiza cu cei din jurul lor, posedă abilitatea de a comunica asertiv și pot socializa cu un număr mare de persoane. Ei înțeleg din experiența proprie sentimente și emoții precum iubirea, ura, frica, curajul, deznădejdea, speranța, căci ei le-au trăit dar poate, înainte de aceasta au făcut cunoștință cu ele în paginile cărților, prin personajele alături de care au suferit ori s-au bucurat. Și astfel, citind și tot citind, inteligența emoțională prinde contur prin dezvoltarea empatiei.

 În felul acesta fiecare dintre noi putem identifica diverse aspecte psihologice din viața noastră, ne putem identifica cu anumite personaje care, motivate, și-au atins obiectivele în viață sau pur și simplu putem învăța cât de mult contează autocontrolul propriilor emoții în anumite situații. Lectura este cea care prin anumite tipuri de cărți de ajută să ne dezvoltăm gândirea analitică. Într-un fel se citește un roman de aventură sau de dragoste și în alt fel se citește un tratat de psihologie care presupune trecerea prin filtrul propriei gândiri atunci când avem de-a face cu anumite noțiuni specifice.

Tot prin lectura se educă afectivitatea copilului dar și a adultului. Ea stimulează sensibilitatea, stima de sine, compasiunea, gustul estetic, optimismul, și insuflă valori morale

Lectorul, fie că este copil, adolescent sau adult, atunci când citește o carte, se identifică cu personajele literare care-i apar în poveste și astfel, treptat, treptat, își formează un tipar de personalitate. Tot prin lectură, cititorul ajunge să facă cunoștință cu anumite sentimente, emoții , impulsuri și trăiri. Astfel se poate cerceta pe sine, identificând când anume a simțit așa ceva sau dacă a simțit așa ceva. Avem aici de-a face cu autocunoașterea propriilor simțiri prin intermediul lecturii.

Mihai Eminescu spunea: „Citește! Citește mereu, creierul tău va deveni un laborator de idei și imagini din care vei întocmi înțelesul și filosofia vieții.”

Putem spune că pentru fiecare individ, lectura poate avea o semnificație aparte. Sunt relevante în acest sens afirmațiile pe care diverse personalități le-au făcut în legătură cu această temă.

Descartes considera lectura „ca o strălucită conversație cu cele mai oneste spirite ale trecutului“, Goethe nota: „Am ajuns aproape la 80 de ani, citesc mereu, dar nu pot spune că știu multe și nici că știu să citesc“, iar pentru Borges, lectura constituia „o formă a fericirii“.

Un proverb latinesc spune că „Cine notează, citește de două ori“. Căci lectura nu înseamnă doar pricepere și înțelegere, conectare la universul de idei al cărții ci, în același timp, presupune fixarea informațiilor pentru o regăsire ulterioară.

Dincolo de toate, lectura ne învață să comunicăm, să ne comunicăm și să socializăm. Din dezvoltarea limbajului și din îmbogățirea vocabularului, derivă și capacitatea individului de a socializa, de a lucra în echipă și de ce nu, de a fi un bun lider.

Ca o concluzie, trebuie subliniat faptul că nu există o educație temeinică și sănătoasă, fără lectură. Aceasta este cea care sensibilizează sufletul, dezvoltă și îmbogățește vocabularul, relaxează, lărgește orizonturile, îmbogățește cultura generală, educă și disciplinează, face viața mai frumoasă și mai ușoară, și nu în ultimul rând, lectura este calea spre cunoașterea a tot ce înseamnă viață (tratând toate problemele ei: iubirea, dezamăgirile, teama, chestiunile politice și sociale, istoria, necazurile, frumusețea, urâtul, calitățile și defectele oamenilor ș.a.m.d) dar și spre autocunoaștere. Citind, un om își descoperă rădăcinile, află istoria poporului său sau se poate regăsi într-un erou dintr-o carte, formându-și astfel caracterul. În concluzie, lectura este cunoaștere și autocunoaștere din mai multe puncte de vedere: istoric, cultural, social, politic și psihologic iar prin aceasta avem posibilitatea să ne dezvoltăm continuu atât ca oameni cât și ca specialiști.

 

Bibliografie:

Inteligența emoțională, Goleman Daniel, Editura Curte Veche, 2018