Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Educația este o activitate socială complexă care se realizează printr-un lanț nesfârșit de acțiuni exercitate în mod conștient, sistematic și organizat, în fiecare moment un subiect individual sau colectiv, acționând asupra unui obiect individual sau colectiv, în vederea transformării acestuia din urmă într-o personalitate activă și creatoare, corespunzătoare atât condițiilor prezente și de perspectivă, cât și potențialului său bio-psihic individual.
Educația durează pe tot parcursul vieții și are ca scop să dezvolte responsabilități și independențe. Prin educație, indivizii pot să se valorifice, să se ridice la nivelul așteptărilor societății.
Principiile didactice sunt norme orientative, teze generale pe care se întemeiază organizarea și desfășurarea procesului de învățământ în vederea atingerii obiectivelor propuse.
Potrivit declarației adoptată la Convenția Națiunilor Unite privind Drepturile Copilului, adoptată în 1989: „Copiii acestei lumi sunt inocenți, vulnerabili și dependenți. Ei sunt de asemenea curioși, activi, plini de speranță. Viața lor ar trebui să fie una de bucurie și pace, de joc și învățare și creștere. Viitorul lor ar trebui modelat în armonie și cooperare. Ei ar trebui să se formeze prin lărgirea orizonturilor și dobândirea de experiență .”
În opinia lui Denham (1998) dezvoltarea emoțională reprezintă capacitatea imensă de a resimți, a recunoaște și de a exprima o varietate de emoții precum și de a recunoaște și a interpreta prezența acestora la alții și de asemeni abilitatea de a face față emoțiilor intense și de a regla exprimarea acestora, de a dezvolta empatie pentru ceilalți, și de a putea construi și menține o relație.
Emoțiile reprezintă centrul sufletului nostru. Au o funcție comunicativă care le permite copiilor de la o vârstă fragedă să-și exprime nevoile. Emoțiile permit părinților să răspundă acestor nevoi oferind îngrijirea potrivită. Odată cu apariția limbajului emoțiile devin mai complexe: copilul poate să exprime ce îl neliniștește, de ce îi este frică. (Leblanc et M.Martel, 2011).
Comunicarea este esențială pentru specia umană. A comunica înseamnă a transmite unele informații cu privire la ceea ce gândim, simțim, dorim, unei alte persoane. În cadrul relației profesor-elev comunicarea este baza procesului de predare-asimilare a cunoștințelor.
Comunicarea didactică este un proces de transmitere a mesajelor, între emițător (cadrul didactic) și receptor (elev), pe baza programelor școlare, în cadrul procesului de învățământ sau în afara acestuia, în diversele forme ale educației (nonformală, informală).
Comunicarea didactică are unele caracteristici, după cum urmează: Mesajul transmis trebuie să fie explicit, pentru ca astfel conținutul transmis să poată fi receptat; Conținutul mesajului trebuie să fie structurat după o logică pedagogică, adică să vizeze înțelegerea acestuia; În transmiterea mesajului, cadrul didactic trebuie să se implice activ, adică să selecționeze, organizeze și personalizeze conținuturile; Combinarea la clasă a formelor de comunicare (exemplu: scris/oral).
Având în vedere influența semnificativă pe care competențele emoționale o au asupra întregii dezvoltări a copilului și a adultului de mai târziu, formarea și dezvoltarea acestora trebuie urmărită în mod sistematic de către toți adulții din jurul copiilor. Aceasta înseamnă că pe lângă oportunitățile de joacă oferite copilului, educatoarea trebuie să desfășoare și activități specifice în care să aibă oportunitatea să ghideze efectiv comportamentul copiilor. Aceeași atenție trebuie acordată și abilităților sociale și cognitive care, și ele trebuie cultivate în mod sistematic prin activități organizate în acest scop.
La vârsta preșcolară copiii achiziționează 80% din abilitățile pe care le vor folosi mai târziu ca adulți. Abilitățile sociale și emoționale reprezintă resurse importante care le permit copiilor și adulților de mai târziu să se adapteze la diferite contexte de viață. Studiile arată că abilitățile emoționale susțin dezvoltarea cognitivă în perioada preșcolară, dar și adaptarea la școală, atât direct, cât și indirect, prin contribuția lor la dezvoltarea abilităților sociale. (Blair, 2002)
Formarea și dezvoltarea capacității de comunicare orală și scrisă a elevilor este un obiectiv esențial al procesului de învățământ începând cu clasele primare și continuând pe tot parcursul școlarității. Cu toate că nu sunt constituite în unități de conținut aparte, compunerile reprezintă rezultanta unei activități intelectuale care implică sinteza cunoștințelor, priceperilor, deprinderilor dobândite de elevi la lecțiile de comunicare în limba română precum și la alte discipline de învățământ dar și în afara școlii. Ele reprezintă cel mai generos prilej de valorificare a experienței de viață ,de manifestare a imaginației creatoare a elevilor. Compunerea școlară este o întreprindere dificilă, migăloasă și pretențioasă. De fapt, ea ilustrează nivelul general de pregătire a unui elev și modul în care acesta stăpânește limba română la un moment dat al evoluției sale școlare.
La nivelul claselor primare putem vorbi de compunere-expunere. În general, expunerea vizează segmentul lingvistic de verbalizare orală, fără a exclude însă ideea că o expunere riguroasă se va putea baza pe o organizare în scris a ideilor, a planului și a întregii relatări. Cu alte cuvinte, expunerea poate reprezenta acea perioadă de „gestație, incubație, iluminare” către actul creativ pe care îl presupune compunerea. Compunerea este un act elaborat într-o suită de procese în care elevul devine progresiv, capabil să se exprime coerent, logic, articulat în context cu acces spre valorile expresive ale limbii dar în măsură să inducă și stări emoționale ,sentimente cu conținut moral, estetic.
Primele elemente ale limbajului artistic se învață încă din perioada preșcolarității. Acestea se reiau în școala primară și sunt conștientizate de către elevi într-o mai mare măsură.
Ca îndrumători ai elevilor noștri, căutăm, în primul rând, existența unei predispoziții, pentru a le forma și dezvolta aceste aptitudini artistice.
De mai multe ori, la întrebarea: „Ce vreți să deveniți?”, cel puțin trei elevi îmi răspund că vor să devină pictori și arhitecți și pentru mine nu este puțin lucru.
În cadrul orelor de Arte Vizuale și Abilități Practice dezvoltăm aptitudinile artistice, imaginația creatoare și gândirea elevilor noștri. De asemenea lărgim orizontul de cunoaștere al acestora.