Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Educația este fundamentul unei societăți echitabile și prospere, iar asigurarea egalității șanselor pentru toți elevii reprezintă un obiectiv esențial al sistemului de învățământ. Acest principiu presupune crearea unui mediu incluziv, adaptat nevoilor diverse ale elevilor, astfel încât fiecare copil să aibă acces la oportunități de învățare de calitate, indiferent de statutul socio-economic, gen, etnie sau dizabilități. Educația a fost considerată un mijloc de egalizare susținându-se că va conduce la dispariția diferențelor de putere și avere între membrii societății și va oferi șanse egale tuturor pentru ocuparea locului dorit în societate. Cercetările sociologice pe acest subiect au arătat că “educația tinde să exprime și să reafirme inegalitățile existente, în mult mai mare măsură decât încearcă să le schimbe”.
Egalitatea șanselor în educație se referă la eliminarea barierelor care împiedică elevii să își atingă potențialul maxim. Accesul echitabil la resursele educaționale este esențial pentru dezvoltarea competențelor și integrarea socială. În acest context, cadrele didactice joacă un rol crucial în promovarea unui sistem educațional incluziv, bazat pe echitate și sprijin individualizat. De la naștere, până la a ajunge o persoană cu un rol bine stabilit în societate, fiecare om parcurge o cale sub acțiunea educației. Educația unui individ nu ar trebui să fie influențată de familia în care s-a născut sau de regiunea geografică. Cu toate acestea nu există o omogenitate în educație. Eterogenitatea educației nu se fundamentează pe nedreptate, ci este determinată de structura societății. O educație omogenă se poate realiza într-o societate nediferențiată, iar dacă am dori să realizăm o omogenitate a educației, aceasta ar presupune o întoarcere la “societățile preistorice”, după cum afirma Durkheim.
Educația constituie obiectul de studiu al pedagogiei, iar din etimologie știm că termenul de pedagogie își are originea în cuvintele grecești pais/paidos, care înseamnă copil și agoge care înseamnă conducere sau îndrumare.
Exact definiția de mai sus ne face să considerăm că modelarea personalității, formarea omului virtuos prin cunoașterea binelui, pregătirea omului pentru integrare socială – în mod conștient, sistematic și organizat se realizează prin educație.
„A educa înseamnă a cultiva curățenia sufletească și bună cuviință a copiilor și tinerilor, a-1 crește pe copil moral și în evlavie, a avea grijă de sufletul lui, a-i modela inteligența, a formă un atlet pentru Hristos; pe scurt, a te îngriji de mântuirea sufletului lui. Educația este asemenea unei arte : artă mai mare decât această nu există, pentru că, dacă toate artele aduc un folos pentru lumea de aici, artă educației se săvârșește în vederea accederii la lumea viitoare.” (Ioan Hrisos-tom, apud, D. Fecioru, 1937, p. 9).
„Educația este activitatea de disciplinare, cultivare, civilizare și moralizare a omului, iar scopul educației este de a dezvoltă în individ toată perfecțiunea de care este susceptibil.” (Kant, 1992, p. 17).
În perioadele de început, putem afirmă că pedagogia și educația au avut un parcurs diferit, decalat. Educația a apărut în formele sale rudimentare în același timp cu omul și cu stabilirea primelor comunități sociale, în schimb ce pedagogia s-a definit că o reflecție teoretică a educației. Pe parcursul dezvoltării pedagogiei până la nivelul de știință se delimitează clar două perioade diferite : pedagogia preștiințifica și pedagogia științifică.
Muzica populară românească este un pilon al identității naționale, o formă de artă care a conservat tradițiile și valorile unui popor de-a lungul secolelor. Inițierea copiilor în această artă vocală nu doar că promovează conservarea tradițiilor, dar și contribuie la dezvoltarea personalității și abilităților artistice ale acestora. Procesul de învățare și formare a tinerilor interpreți necesită o abordare metodică, bazată pe tehnici de cânt, procedee pedagogice și exerciții specifice.
În muzica populară românească, tehnica vocală trebuie să fie adaptată specificului fiecărui stil regional, de la melodiile melancolice ale Transilvaniei, la cântecele ritmate ale Olteniei. Una dintre primele etape în formarea vocală a copiilor este învățarea respirației corecte. Respirația diafragmatică este esențială pentru susținerea frazelor muzicale și pentru controlul volumului vocal. Exercițiile de respirație includ respirații adânci și controlate, care mențin umerii relaxați și abdomenul activ, asigurând astfel o bază solidă pentru cântul vocal.
Emisia vocală clară și precisă este un alt aspect crucial. Aceasta se obține prin exerciții de încălzire vocală, cum ar fi vocalizele, și prin exerciții de articulație care asigură o pronunție clară a textului. În plus, acuratețea intonației și frazarea corectă sunt vitale în muzica vocală. Exercițiile de intonație pot include solfegii și practici de intervale, în timp ce frazarea se dezvoltă prin interpretarea atentă a textului și a melodiilor tradiționale.
Evaluarea elevilor prin metode inovative poate implica utilizarea unor tehnologii moderne, cum ar fi jocurile educaționale, simulările virtuale sau portofolii electronice. De asemenea, evaluarea formativă și proiectele bazate pe competențe pot fi integrate pentru a măsura înțelegerea și aplicarea cunoștințelor în contexte practice. Utilizarea instrumentelor online și a platformelor de e-learning poate oferi oportunități pentru evaluarea continuă și feedback-ul personalizat. În același timp formarea continuă în domeniul tehnologic poate fi benefică pentru profesori, ajutându-i să fie la curent cu cele mai recente instrumente și metode de predare.
Utilizarea tehnologiilor moderne pentru evaluarea în învățământ poate include diverse metode și instrumente, cum ar fi:
Platforme de e-learning: Utilizarea platformelor online pentru asignarea și evaluarea sarcinilor, testelor și proiectelor. Acestea pot oferi feedback rapid și personalizat elevilor.
Jocuri educaționale: Dezvoltarea jocurilor interactive care să ofere sarcini și întrebări pentru evaluarea cunoștințelor și abilităților elevilor.
Creativitatea trebuie cultivată încă din copilărie pentru a se dezvolta în mod optim. Cu cât începem mai devreme să încurajăm această latură, cu atât are mai multe șanse să progreseze adecvat. Există copii care au deja un nivel de creativitate dezvoltat, dar este important să lucrăm în continuare pentru a o îmbunătăți și dezvolta în mod constant.
Metodele moderne ne ajută să stimulăm creativitatea copiilor prin intermediul jocurilor și altor activități distractive, oferindu-le posibilitatea de a se dezvolta într-un mod captivant și eficient. La vârsta preșcolară, este crucial să selectăm cu grijă metodele potrivite, deoarece nu toate sunt adecvate pentru nivelul de dezvoltare al copiilor.
Brainstormingul este una dintre metodele moderne care poate fi utilizată încă din grădiniță și le permite copiilor să își exprime ideile în mod liber și deschis. Brainstormingul, cunoscută și sub denumirea de asaltul de idei, este o metodă care îmbină atât stimularea creativității cât și dezvoltarea abilităților de comunicare și limbaj la copii.
O activitate în cadrul căreia se poate folosi această metodă este la Domeniul Științe - Cunoașterea mediului, educatoarea poate lansa o întrebare precum "Ce știm despre anotimpul primăvara?" și poate scrie această întrebare pe o tablă magnetică, iar preșcolarii sunt încurajați să ofere răspunsuri și să aleagă jetoane corespunzătoare acestui anotimp, pe care le pot așeza apoi pe tablă.
„Orice metodă pedagogică rezultă din întâlnirea mai multor factori, și din acest punct de vedere, educația va rămâne mereu o artă: arta de a adapta, la o situație precisă, indicațiile generale date de cărțile de metodologie.” (Gaston Mialart)
Fiecare pas, fiecare cuget, fiecare dorință îndeplinită se poate face prin noi și noi învățări.
Școala a fost și va rămâne punctul de plecare spre cunoaștere a tuturor. Copiii deveniți mai târziu adulți, au avut ca punct de plecare școala și deci, învățarea. Pentru a atinge un nivel optim al învățării, pentru realizarea unei proiectări și pentru realizarea activităților, se pune accent pe modul de organizare și pe materialele cu care se desfășoară procesul de învățare.
Este foarte bine știut faptul că știința nu a bătut pasul pe loc, ci dimpotrivă a avut o dezvoltare rapidă, tocmai de aceea și procesul de învățare a trebuit să țină pasul cu schimbările de zi cu zi îndreptându-se rapid spre o învățare modernă..
Strategiile de organizare a procesului de predare-învățare, au fost puse în aplicare prin strânsa corelare cu obiectivele pedagogice, conținuturile transmise, formele de realizare a instruirii și modalitățile de evaluare.