Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Rolul activităților artistico-plastice în dezvoltarea simțului estetic la preșcolari
Arta și creația fac parte din activitățile preferate ale copiilor, de aceea educația estetică ocupă un loc foarte important în formarea personalității unui copil. Activitățile artistico-plastice în grădiniță prezintă o importanță deosebită, iar cultivarea gustului estetic prin intermediul acestor activități se produce datorită sensibilității și imaginație copilului.
În cadrul activităților artistico-plastice, copilul va dobândi cunoștințe noi despre procedeele și tehnicile de lucru, despre instrumentele de lucru pentru desen, pictură, modelaj și va dispune de un vocabular artistico-plastic prin întrebuințarea, în vorbire, a cuvintelor și expresiilor specifice acestor activități (șablon, colaj, stropire, decupare, lipire, ștampilare, amprentare, colorare, ștergere, suprapunere, apăsare, presare, îmbinare, rupere, frământare, adâncire, amestec de culori etc.).
Deși educația are în prim centru elevul, aceasta nu se poate realiza fără ajutorul profesorului. Activitatea cluburilor pentru elevi este centrată pe activități conexe disciplinelor școlare. La cluburile elevilor se desfășoară diverse activități pe care elevii le desfășoară în timpul liber în funcție de aptitudinile pe care le are. După o perioadă în care procesul educativ desfășurat la nivelul cluburilor s-a desfășurat foarte greu și într-o proporție foarte mică datorită restricțiilor impuse de pandemie, activitatea cluburilor s-a reluat la nivelul normal. Partea cea mai dificilă a cadrelor didactice în această perioadă a fost atragerea către aceste activități a copiilor . Din în ce în ce mai mulți elevi au devenit dependenți de mijloacele de învățare computerizată și foarte greu se lasă convinși să revină la vechile forme de învățare, mai ales dacă acestea nu depind de device-uri.
Participarea la cercurile de pictură implică în primul rând talent către artele plastice, apoi pasiune. De multe ori copii talentați nu își fructifică acest talent din diverse motive. Unii aleg să facă activități care sunt căutate în această perioadă - dans, canto. Dacă la clasele primare se pot practica mai multe astfel de activități, începând cu gimnaziul timpul liber al elevului este din ce în ce mai limitat și copiii se văd constrânși sa renunțe la unele pasiuni.
Pentru a dezvolta aptitudini creative la copiii care au un real talent la pictură, parcurgerea cursurilor de pictură este benefică chiar și de la gimnaziu. Elevul își formează o bază teoretică și începe să-și cultive talentul . Profesorul care predă la cercul de pictură în cadrul unui club este onorat de toți copiii care participă la aceste activități, dar în special de acei copii cu reale aptitudini plastice. De multe ori copiii se îndeamnă să participe la aceste activități ca o alternativa plăcută de a petrece timpul liber, dar și de a socializa pentru ca știm cat de greu le-a fost unor copii în aceasta perioada în care mulți nu au avut contact cu alți copii.
Copilăria este și va rămâne un tărâm plin de culoare, veselie, zâmbete sincere și o inocență pură ce va dăinui o eternitate în sufletele celor mici. Tărâmul fermecat al acestei lumi minunate, este descoperit de cei mici zi de zi prin explorare, cercetare, căutare, la nivel specific fiecărei vârste în parte.
Cei mici sunt din ce în ce mai atrași de tot ceea ce îi înconjoară și au în ei acea dorință de a descoperi lumea înconjurătoare, de a primi răspunsuri referitoare la tot ce-i nou pentru ei și după cum bine știm , mereu au fost atrași de joc și joacă, responsabilitatea adultului este aceea de a fi mereu lângă copil și de a-l ajuta să descopere această minunată lume printr-un mod cât mai plăcut și să îi fie sprijin și suport copilului necondiționat.
Trăim într-o societate în care apar diverse schimbări care se produc în mod accelerat, îndeosebi când vine vorba de educarea copilului. De la tehnologie care oferă educabilului un alt profil - mai curios, dar și mai puțin doritor să se conformeze regulilor, noi, ca și cadre didactice ne „confruntăm” totodată, cu o altă tipologie de părinți, mai concret cu „partenerii de acasă” pentru educația în mediul instituțional.
Astfel, există două direcții de focusare a părinților asupra modului în care aceștia văd astăzi educația. Pe de o parte, sunt cei care impun prea multe reguli în educarea copilului pentru ca acesta să devină cel mai bun și să se poată lăuda cu el. În această tipologie intră și părinții care vin cu mai multe pretenții de la copiii lor și cu mai puțin timp pentru a le pune în practică, părinți care se grăbesc, părinți care doresc rezultate rapide, de multe ori devenind tentați să își îndeplinească propriile visuri prin copii. Pe de altă parte, se află părinții care nu mai impun reguli sau suficiente reguli în educarea copilului, dintr-un motiv sau altul.
Cum orice demers educativ autentic se realizează în urma întâlnirii paideice între copil și adult, copilul are nevoie de un punct de referință pentru a evolua, are nevoie de un model care să-l îndrepte în direcția potrivită pentru a deveni cea mai bună variantă a sa. Și deși influențele pe care le exercită părintele asupra copilului sunt pozitive de fiecare dată, acestea nu duc neapărat la efectul scontat. Orice acțiune a adultului care are un impact asupra copilului nu este lipsită de o rezonanță psihică în individualitatea sa, aceasta persistând în timp și condiționând alte manifestări care se pot observa cu ușurință la copil. Mai concret, având prejudecăți ori o mentalitate învechită, având idei greșite asupra modernismului, erorile „educaționale” ale adultului pot fi constatate și în mediul instituțional - grădinița/școala, prin multiple dificultăți de adaptare socială la un mediu schimbător, de la timiditate, la conflicte cu cei din jur, insatisfacții pe diferite planuri, până la situații de eșec școlar, social și multe altele.
Povestea, este o formă de comunicare, este arta prin care se creează imagini interne în imaginația ascultătorului. Această artă are rolul de comunicare, dus - întors, între povestitor și public.
Povestea influențează, educă, iar actorul este povestitorul ideal. El își cunoaște limitele, are o varietate largă de forme de exprimare, își stăpânește emoțiile foarte bine, deci înțelege că arta povestirii este arta sugestiei, nu are nevoie nici de decor, nici de costume.
O mare parte din viața noastră este dedicată povestirii, fiecare putem fi actor. Spunem poveste despre ceea ce am făcut, unde am fost și cu cine, pe cine am întâlnit, ce i-am povestit și probabil că asta vom face toată viața. Poveștile ne pot permite să empatizăm unul cu celălalt, cu oamenii din jur, ne pot lăsa să vedem cum gândesc oamenii și cum simt ei comunicarea prin povestire.
Societatea contemporană este o lume care funcționează ca un proces dinamic și care obligă toate categoriile sociale să țină pasul cu evoluția societății și acest lucru, uneori, poate părea complicat. Acest fapt se datorează trăirii unor valori relative, tendințelor retorice și diferitelor tipuri de ideologii conflictuale, dar și stresului provenit din globalizare, din bombardamentul informațional și din ritmul prea alert al schimbărilor tehnologice.
Lumea în care trăim se caracterizează printr-o nouă revoluție științifică și tehnică, dată de o gigantică mișcare de idei, invenții și descoperiri care au drept consecință informatizarea societății, mobilitatea profesiilor, apariția unor discipline de graniță și de sinteză.
Învățământul românesc trece printr-o perioadă de profunde transformări care afectează toate compartimentele sale atât în plan orizontal cât și în plan vertical. Reforma învățământului s-a dovedit absolut necesară în contextul reformelor ce au loc în toate domeniile socio-politice și economice. Dată fiind sarcina învățământului de a pregăti resursele umane pentru societatea de mâine, aceasta trebuie să se adapteze cerințelor pe care societatea le formulează, prin pregătirea unor oameni capabili să se adapteze schimbărilor.