Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
În general, am observat că, dacă întrebi un preșcolar care învață limba engleză, spre exemplu, ce fel de accent dorește să aibă când vorbește această limbă, acesta va răspunde cel mai probabil: „niciun accent”. Scopul lui final nu este acela de a vorbi într-un anume fel sau cu un anumit accent, dobândit voluntar sau involuntar, pe care îl folosește sau nu, ci acela ca sunetele produse de el să fie cât mai apropiate de ceea ce aude la profesor / înregistrare audio / desen animat etc. Pronunția, intonația și accentul la care este expus acesta sunt de cele mai multe ori considerate ca având un fel de prestigiu pe care dorește și el să îl obțină și să și-l etaleze.
Este mai mult decât evident faptul că noțiunea de „accent” este mult simplificată în percepția preșcolarilor. Ceea ce știm noi ca fiind accent britanic, accent american sau accent australian, spre exemplu, reprezintă pentru ei o simplă intonație diferită în rostirea unui cuvânt. De aceea, pot apărea oricând mici perle lingvistice prin folosirea aceleași intonații și generalizarea acesteia la cuvintele noi. Aici rolul profesorului va fi acela de a observa fenomenul, dar și de a semnala și remedia confuzia.
Evoluția socială și emoțională se influențează una pe cealaltă și se dezvoltă adesea împreună. Multe dintre jocurile și activitățile care sunt recomandate pentru stimularea dezvoltării sociale a copilului aduc o contribuție substanțială și în planul emoțional al micuțului și invers.
Atât grădinița cât și părinții au un rol esențial în felul în care evoluează și se prezintă un copil la maturitate deoarece încă de mic este important să se introducă în rutina lui zilnică jocuri și activități care să îl ajute să-și însușească aptitudini socio-emoționale. Aflat printre alți copii de vârsta lui , îi va fi de folos puterea exemplului, copilul va înțelege mai bine că a-ți aștepta rândul sau să nu întrerupi pe celălalt când vorbește sunt reguli sociale esențiale în interacțiunile cu ceilalți. Cu foarte multă răbdare copilul va învăța toate aceste lucruri esențiale în dezvoltarea lui socio-emoțională.
Viața cotidiană stă, într-o mare măsură, sub zodia esteticului. Ne întâlnim la tot pasul cu obiecte, activități ce poartă pecetea lui. Contactul cu operele de artă, o parte din activitățile noastre diurne, participarea la ceremoniile cele mai diverse impun o pregătire atentă pentru a recepta valorile estice. Chiar și educația impune un registru estetic. De aici, putem vorbi despre o artă a învățării și educației, despre educatorul artist, despre scenariul și ficțiunea didactică unde autorul (educatorul) joacă un rol bine definit.
Educația estetică este un proces deosebit de complex și laborios, de aceea nu trebuie subestimat și lăsat să se producă spontan și de la sine, reprezintă „activitatea de formare – dezvoltare a personalității umane prin intermediul frumosului din artă, societate, natură, receptat, evaluat și cultivat la nivelul sensibilității, al raționalității și creativității umane”. Prin domeniile sale contribuie, în mod deosebit, la educarea estetică a preșcolarilor formând și dezvoltând spiritul de observație, a atenției, reprezentărilor spațiale, imaginația creatoare, interesul și plăcerea de a desena, colora sau de a modela.
Munca cu probleme constituie terenul cel mai favorabil pentru dezvoltarea capacităților creatoare și ale evoluției raționamentului matematic la elevi. Am încercat să creez situații care fac să se nască la copii probleme, care pun în joc facultățile creatoare ale gândirii copilului, legate de lumea sa afectivă, de sistemul său propriu de interese și reprezentări. Un alt mod care duce la evoluția raționamentului matematic la elevi este calculul mintal, care eliberează de cele mai multe ori gândirea de anumite procedee stereotipe și tehnici formale de calcul.
Elevii din școala primară sunt la vârsta când avizi fiind de informații, percep foarte simplu realitatea, pentru ei totul trebuie să fie clar și concret. În perioada școlară mică începe să se manifeste independența gândirii, spiritul critic, dar de asemenea se dezvoltă și suplețea gândirii și rapiditatea ei. Suplețea gândirii constă în posibilitatea de a trece ușor la alte modalități de rezolvare, de a vedea noi variante.
Dezvoltarea gustului pentru lectură sau, altfel spus, de trezirea e interesului pentru lectură, se realizează, prin acționarea asupra raportului dintre carte și necesitate, astfel încât cartea să răspundă unei necesități intelectuale și afective a copilului. Cititul nu impune existența unui anumit nivel de instruire din partea părinților, dar solicită tuturor conștiința clară asupra importanței lecturii în dezvoltarea deplină a copilului și preocuparea de a-i trezi interesul pentru această activitate.
Cititul e la fel de important pentru dezvoltarea unui copil ca jocul! De fapt, cititul are un rol fundamental în dezvoltarea emoțională și intelectuală și în deprinderea abilităților de comunicare și interacțiune ale copilului, îmbogățind cunoștințele acestuia despre lumea care îl înconjoară și cu expresii/cuvinte care nu sunt folosite în limbajul de zi cu zi. Pe lângă faptul că îi dezvăluie copilului lumea în care trăim și îl familiarizează cu noile cuvinte, cititul încurajează creativitatea, imaginația și descoperirea unor soluții pentru rezolvarea diferitelor situații. Poveștile, povestirile din lumea pasărilor sau animalelor sau cele având ca eroi copii de vârsta apropiată, cu care deseori copilul se poate identifica, este genul de literatură menită să încânte copilăria.
Actul evaluativ a devenit o prezență iminentă în toate activitățile pe care persoana modernă le efectuează în mod intenționat sau nu, prin care urmărește atingerea unor scopuri bine stabilite. Astfel persoana are nevoie să știe dacă toate resursele angrenate într-un anumit proces au produs efectele scontate, dacă există un anumit progres.
În acest caz spunem că, în sfera proceselor de evaluare, se poate înscrie și procesul de evaluare didactică. În didactica modernă, actul evaluativ se înscrie ca o puternică componentă a procesului de instruire, astfel se discută despre un trinom al procesului educativ cu valențe egale.
Evaluarea reprezintă o acțiune managerială proprie sistemelor socio-umane care solicită raportarea rezultatelor obținute, într-o anumită activitate la un ansamblu de criterii specifice domeniului în vederea luării unei decizii optime.