Nicolae Iorga spunea, Cultura unui om se formează, în primul rând, prin lectură. De aceea, din frageda copilărie, e bine să iubim cartea, să o citim, să o păstrăm cu grijă, ca pe un bun de preț.
Începând din perioada preșcolarității mici, copiii trebuie să fie familiarizați cu cărțile, iar cea mai eficientă metodă de a-i face pe cei mici să le îndrăgească este citirea poveștilor. Modalitatea prin care aceștia se pot apropia de cărți este cu ajutorul adulților, urmându-le parcursul. Lectura expresivă a părinților sau a cadrelor didactice este calea prin care copii descoperă un univers fabulos în care orice devine posibil și în care pot evada dând frâu liber imaginației.
Îmbinarea realului cu fantasticul încântă pe copii. Ea răspunde visului și imaginației lor atât de active. [1]
Basmul este cea mai accesibilă specie la această vârstă. Acțiunea basmului plină de întâmplări imprevizibile îl atrag pe copil de la început. Copilul care ascultă sau citește el însuși un basm la vârsta copilăriei, simte cu intensitate maxima nu doar etapele acțiunii ci și empatizează cu personajele prezentate. Astfel trăirile sufletești sunt tranșant divizate spre bunătate sau răutate, istețime sau prostie.
Valorificarea virtuților comicului prin umor, ironie, satiră sau grotesc aduce în prim plan diferite tipuri de comportament, literatura pentru copii contribuind și pe această cale la formarea și modelarea caracterelor, la stimularea dorinței de cunoaștere și perfecțiune. [2]
De cele mai multe ori eroii preferați fac parte din rangul animalier. Natura acestor personaje este mai ușor de înțeles pentru cei mici și acțiunea este mai simplă. Pentru copii, animalele înfățișează o lume cu un farmec neobișnuit. Datorită faptului că acestea se individualizează și își mențin năravul în majoritatea basmelor, copiii îi identifică ușor. Spre exemplu lupul este lacom și crud dar poate fi păcălit ușor datorită naivității sale, vulpea este șireată și vicleană dar tocmai acest lucru îi aduce sfârșitul iar cocoșul este mândru și veșnic treaz dar un laș în fața pericolului.
Basmele cu animale prezintă aspecte al e vieții de zi cu zi, reale, și reprezintă o zugrăvire a conflictelor și sentimentelor omenești. De aceea sunt atât de apropiate de puterea comprehensivă a copiilor.
În ceea cea privește basmele cu feți-frumoși, prințese și zmei paralei, copiilor nu le este greu să se identifice cu un personaj. Cu ajutorul lor, cei mici descoperă nedreptățile, răul și pericolele care îi înconjoară. Basmele se încheie de cele mai multe ori prin victoria justiției. Observând faptul că binele triumfă, copilul înțelege faptul că perioadele dificile sunt trecătoare, că răul este pedepsit (sau cel puțin așa trebuie să fie) iar speranța este cea care susține victoria binelui.
Datorită funcției sale informative, dar și celei formative, basmul susține formarea și modelarea caracterelor, prin prezentarea personajelor pozitive ce sunt frumoase atât moral cât și fizic în antiteză cu personajele negative ce au o înfățișare hidoasă și un caracter rău.
Note:
[1] Ilei Stanciu, Copilul și cartea, Editura de Stat Didactică și Pedagogică, București, 1958, p.3.
[2] Cornelia Stoica, Eugenia Vasilescu, Literatura pentru copii, Manual pentru licee pedagogice, Clasa a XII-a, Editura Didactică și Pedagogică, 1982, p.7.
Bibliografie:
Breaz, Mircea, Literatura pentru copii. Repere teoretice și metodologice, Editura ASCR, Cluj-Napoca, 2013.
Călinescu, George, Estetica basmului, Editura Pergamon, Bistrița, 2006.
Goia, Vistian, Literatura pentru copii și tineret (pentru institutori, învățători și educatoare), Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2003.
Stanciu, Ilie, Copilu și cartea, Editura de Stat Didactică și Pedagogică, București, 1958.
Stoica, Cornelia; Vasilescu, Eugenia, Literatura pentru copii, Manual pentru licee pedagogice, Clasa a XII-a, Editura Didactică și Pedagogică, 1982.
Publicat de:
Dabu Dana Maria
Profesor înv. primar, la Școala Gimnazială „Mihai Eminescu”, Alba Iulia.