Practici stereotipe și clișeele didactice la orele de Arte vizuale și abilități practice

Practicile stereotipe și clișeele didactice care apar în activitatea didactică se datorează rutinei, dorinței de a rămâne într-o falsă zonă de confort, comodității, superficialității, lipsei creativității, conducând implicit la o generalizare artificială, ignorând diversitatea lumii sociale și naturale.

Cuvântul clișeu, deseori trimite la ideea de banalitate, de repetare excesivă, la șablon, la uzură sau rutină. Adesea, unii profesori nu reușesc să amelioreze achizițiile învățării din cauza rutinei pe care nici măcar nu o conștientizează.

De exemplu, la orice disciplină de studiu ne-am referi, expunerea conținuturilor învățării reprezintă o practică din care copiii nu au de învățat, întrucât li se prezintă doar noțiuni teoretice lipsite de substanță, pe care le este dificil, uneori chiar imposibil, să le înțeleagă și să le aplice.

Arte vizuale și abilități practice (AVAP) - o practică stereotipă o reprezintă prezentarea de către cadrul didactic a unui model unic în vederea realizării unei teme, uneori chiar atrăgându-li-se atenția copiilor să reproducă modelul prezentat cu mare fidelitate. Este bine să li se prezinte copiilor cel puțin un model, însă e mult mai important să le fie stimulate imaginația și creativitatea, în vederea personalizării produsului. Mai mult, dacă îi provocăm pe copii să se documenteze în privința modului de a realiza un produs/ o temă, a materialelor pe care le pot utiliza și a tehnicilor pe care le pot utiliza, vom constata că rezultatele vor fi mult mai bune. Elevilor li se cere să urmeze modelul dat, fără a li se da posibilitatea să își manifeste liber imaginația, spiritul de creație. Pentru a depăși acest clișeu, „modelul” poate fi reprezentat, pentru fiecare elev, de un obiect din mediul familiar acestuia, un obiect din natură, o poveste sau chiar un cântec. Profesorul poate face apel la sensibilitatea copiilor, la emoția pe care aceștia o manifestă într-un mediu relaxat, armonizat cu natura sau în activități de joc și mișcare. Prin exersare, în cadrul lecțiilor de AVAP, elevii își formează priceperi, deprinderi, capacități și aptitudini practice, adică învață ceea ce se cheamă „a ști să faci”, își pot cultiva spiritul aplicativ, își pot forma un comportament practic. Lecția de AVAP poate contribui la educarea dragostei și a respectului față de muncă, a comportamentului disciplinat și a spiritului economic, la formarea capacității de apreciere corectă a muncii personale și a celorlalți, în spiritul cooperării, al întrajutorării, promovând competiția și evaluarea corectă a rezultatelor, la cultivarea spiritului gospodăresc și a interesului pentru a obține prin muncă mult și bun, cu cheltuieli cât mai puține, condiție a progresului material și spiritual.

Așadar, fiecare activitate desfășurată în cadrul lecțiilor de AVAP conduce la achiziționarea unor cunoștințe, la  dezvoltarea unei anumite abilități, prin exersarea unor tehnici specifice. Prin caracterul practic-recreativ-creativ-atractiv, orele de AVAP vin în completarea celorlalte discipline, profesorii putând adesea să aleagă și să predea conținuturile în manieră integrată.

Predarea orelor de Abilități practice au o deosebită valoare educativă, contribuind la afirmarea trăsăturilor morale de caracter ale elevilor. În cadrul acestor lecții, elevii vin în contact cu numeroase obiecte pe care le observă și le analizează, sunt puși în situația să le dezvoltarea spiritului de observație și a atenției. Îndemânarea, perseverența, răbdarea, gustul estetic, spiritul critic, plăcerea și bucuria de a îmbina culori și modele, de a finisa lucrările, spiritul de ordine și economie, disciplina și spiritul de echipă sunt calități pe care le câștigă elevii realizând lucruri utile.