Importanța celor șapte ani de acasă

Această expresie, „Cei șapte ani de acasă” o auzim mai mereu, peste tot, fie în context pozitiv, fie negativ.

Anii pe care îi petreci în familie, alături de părinți, sunt primordiali. Educația pe care o primesc copiii în „cei șapte ani de acasă” se oglindește pe tot parcursul vieții. Părintele este dator a-i oferi copilului o educație buna, una de calitate, încă din primele zile de viață, să- i acorde o atenție sporită. Când acesta începe să priceapă, să aibă rațiune, părintele este responsabil pentru a-i explica diverse lucruri, diferite situații care se ivesc ,care survin pe neașteptate, să-l facă pe copil să discearnă ce este bine și ce este rău.

Consider că, a fi părinte este o responsabilitate mare în continuă actualizare, o responsabilitate uriașă. Copiii vin pe lume cu un bagaj genetic, o moștenire genetică, un temperament, dar felul cum ei se dezvoltă se află în palmele adultului, în modul în care noi interacționăm cu ei.

Curiozitatea copiilor este mare încă de la vârste mici. Observi cum bebelușul tău imită tot ceea ce faci, imită comportamentul celor din jur, ulterior imită adulții în jocurile sale „de-a mama și de-a tata’’. Părinții sunt oglinda copiilor, iar copiii devin oglinda părinților’’ Parohul Maxim Melini.

 Pentru a avea un copil „bine crescut’’, este necesar ca părinții să fie un exemplu pozitiv pentru copiii lor, un bun model, pentru a îl obișnui cu bunele maniere, pornind de la lucruri simple încă de la vârsta fragedă : să salute, să spună „mulțumesc’’, „te rog’’ etc. .

„Cei șapte ani de acasă’” îi arătăm în societate, la școala, în familie, în diverse locuri, prin comportament, atitudine, reacțiile la diferite situații.

În concluzie, educația este cea mai de calitate „haină’’ pe care copilul o poate îmbrăca, iar haina a fost cumpărată din banii strânși în cei șapte ani.