Cum își imaginează copiii o lume mai bună

Cu toții visăm, sperăm sau luptăm pentru o lume mai bună. Am înțeles că o putem obține doar împreună, unindu-ne și completându-ne. Știm că noi trebuie să fim schimbarea pe care vrem să o vedem în lume. Deoarece, ne uităm în jur și vedem că, din păcate, nu toate sunt bune și frumoase. Vedem chiar și în noi aspecte care ne provoacă repulsie, obiceiuri care nu sunt bune. Astfel, ca dascăli, cadre didactice, ne aflăm în fața unei problematici față de care nu putem sta nepăsători. Este de datoria noastră să nu ne complacem ci să transmitem generațiilor care vin această dorință de a colabora pentru a transforma lumea în care trăim provizoriu într-un loc mai bun. Mergând spre o latură filosofică, nu pot să nu mă întreb: ce reprezintă această „lume mai bună”. Deși, fiecare dintre noi am putea descrie această lume, în acest eseu doresc să prezint lumea mai bună pe care și-o doresc și și-o imaginează copiii.

Întrebarea „Cum văd copiii o lume mai bună?” este de interes deoarece surprinde diferit atât conceptul de lume cât și cel de bine. Noi, adulții, avem un orizont larg și înțelegem prin lume totalitatea oamenilor și locul în care aceștia trăiesc. De asemenea, avem un oarecare sens al binelui și privim anumite comportamente dezirabile iar alte comportamente condamnabile. Pe de altă parte, copiii se raportează la lumea pe care o cunosc și nu conștientizează problemele și răul care există în lume. În plus, deși au conștiință, ei sunt învățați de către adulții semnificativi din viața lor ce este bine și sunt încurajați să practice binele. Având în vedere această diferență, consider că este util de aflat ce înțeleg copiii printr-o lume mai bună și cum își imaginează ei această lume. Apoi, pornind de la ceea ce observăm, vom putea să îi formăm pe copii pentru a crea împreună o lume mai bună.

Pentru a răspunde la întrebarea „Cum își imaginează copiii o lume mai bună?” am realizat o activitate de convorbire cu preșcolarii din grupă. În cadrul acesteia, am aflat că prin lume ei înțeleg atât „toată lumea oamenilor” (D, m, 5 ani) cât și totalitatea altor ființe și elemente precum: „animale” (M, f, 5 ani), „mașini” (E, m, 6 ani), „insecte” (A, f, 5 ani). Astfel, într-o lume mai bună „se bucură oamenii” (D, m, 5 ani) iar copiii își doresc: „să am mereu cu cine să mă joc și să împart” (A, f, 6 ani). În această lume „totul e frumos și oamenii se îngrijesc..., oamenii lasă curat” (M, f, 5 ani) iar părinții trebuie „să aibă grijă de noi, să ne dea de mâncare și să fim sănătoși” (A, f, 5 ani). Pentru copii, o lume mai bună reprezintă o lume „frumoasă” (D, m, 5 ani) în care lumea (cu sensul de oameni) este „mereu frumoasă... adică își pieptănă părul”. Aceștia au asociat binele cu frumosul și nu au realizat o corespondență cu antonimele acestora: rău, urât.

Pentru a favoriza o lume mai bună, copiii consideră că ar trebui: „să fac curat în cameră, să îmi fac patul și să îmi fac temele” (E, m, 6 ani), „să fac lumea fericită... să le dau cadouri, să mă joc” (A, f, 6 ani), „să păstrez ordinea” (P, f, 5 ani), „să am grijă de planetă” (M, f, 5 ani), „să învăț ca să merg la școală...și să îi bucur pe părinți” (M, m, 6 ani). Într-o lume mai bună, copiii ar face „curățenie” (M, f, 5 ani) și: „m-aș duce în parc, m-aș duce acasă și mi-aș face temele” (A, f, 5 ani).

Aceste răspunsuri relevă trăsături precum: conștiinciozitatea, responsabilitatea socială, dragostea față de natură, empatia, hărnicia, dărnicia. Toate acestea, și multe altele, ar trebuie dezvoltate în copii pentru ca, în spiritul citatului menționat la început, să îi ajutăm pe ei să devină mai buni, iar atunci, implicit, lumea va deveni mai bună.