Inteligența emoțională a preșcolarilor și a cadrelor didactice

Într-o lume în care latura inteligenței emoționale este tratată cu o seriozitate tot mai acută, în special în rândul copiilor, doresc să prezint pe scurt abordarea pe care consider că ar trebui să o avem noi, cadrele didactice, în calitate de îndrumători ai copiilor pentru acest drum frumos, numit: viață. Deseori am auzit adulți încercând să liniștească un copil supărat, prin cuvinte de genul: „nu mai plânge, că se uită copiii la tine!” sau „uite, fetița este mai mică și nu plânge… te faci de rușine!”

În calitate de cadre didactice, părerea mea este că trebuie să avem întotdeauna în vedere contextul creat și disponibilitatea emoțională oferită. Criticarea emoțiilor exteriorizate sau a reacțiilor trebuie ghidate, nu suprimate. Copiii trebuie să știe că emoțiile lor sunt luate în serios - așa cum de fapt și sunt, pentru ei. Poate că pentru un adult este nejustificat să plângi după o jucărie, dar pentru un copil este o problemă reală și trebuie tratată ca atare. Mai mult, în calitate de cadre didactice trebuie să educăm și să dezvoltăm inteligența emoțională la acești copii prin exemplul personal. Eforturile noastre vor fi în zadar dacă teoria este predată fără a fi aplicată - de exemplu, i se poate explica unui copil cum trebuie să reacționeze atunci când experimentează sentimentul furiei, dar dacă adultul nu va aplica principiile predate, nici copilul nu o va face. Am asistat la triste imagini în care adultul își pierdea controlul emoțional în fața copilului și, fie folosea cuvinte nepotrivite, fie manifesta reacții violente sau pline de răutate sau ură față de alte persoane. Acest comportament putea fi observat mai apoi în reacțiile copiilor lor - comportament condamnat de părinți, pedepsit și aducător de nelămuriri: „oare de unde a învățat să se comporte în felul acesta?”

Să nu uităm că suntem urmăriți tot timpul, chiar și când copiii nu ne văd. Lucrurile nepotrivite pe care ni le permitem în privat, vor ieși la un moment dat la suprafață - și știm prea bine că exact acelea sunt momentele pe care copiii și le amintesc cel mai bine. Să încercăm să fim exemple pentru copilașii noștri chiar și atunci când aceștia nu ne văd.