Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
O bună colaborare între grădiniță și familie este fundamentală. În procesul de formare a personalității copilului mic este foarte important ca educatoarea și părintele să fie aliați, să colaboreze pentru binele preșcolarului.
În primele etape ale vieții, responsabilitatea educării copilului revine familiei. Apoi copii merg la grădiniță, instituție care le asigură condițiile necesare pentru dezvoltarea în concordanță cu nevoile individuale. Grădinița este un important mediu de socializare, îi ajută pe copii să socializeze cu alți copii, și adulți, copilul află lucruri noi despre lumea înconjurătoare, învață să vorbească corect, învață să respecte reguli, devine mai independent etc, folosindu-se jocul. Predarea și învățarea sunt interactive invită copilul la acțiune, la descoperire
H. Pierot sugerează că mediul familial ocupă un loc central în multitudinea factorilor determinanți ai evoluției individului. Copilul nu este un adult în miniatură, ci el este un „candidat la maturizare”, care asimilează experiențe pozitive sau negative care se exercită asupra lui. Copilul are nevoie de socializare iar fundamentarea personalității sale se realizează, în general în interiorul familiei acestuia, care concentrează primul său univers afectiv și social. Copilul învață prin imitație, primul model al copilului este familia sa, iar calitatea și tipul relațiilor copil-părinți îl vor influența și în relația cu alți. Adulți sau copii de vârstă apropiată.
Activitățile outdoor se referă la orice activități desfășurate în aer liber, în general în natură sau în mediul înconjurător. Ele sunt apreciate pentru beneficiile aduse sănătății fizice și mentale, precum și pentru experiența de a cunoaște și a înțelege natura, de a învăța să o respecți și să o protejezi.
Activitățile outdoor în grădiniță sunt extrem de importante pentru dezvoltarea copiilor. Ele oferă oportunități pentru explorare, joc activ, interacțiune socială și conexiune cu natura.
Un proiect educațional cu accent pe activități outdoor poate fi o modalitate excelentă de a încuraja dezvoltarea holistică a copiilor, de a le îmbunătăți abilitățile sociale, emoționale și cognitive și de a le oferi oportunități de învățare experiențială în aer liber.
Care sunt etapele realizării unui astfel de proiect?
De mic copil am avut ocazia să cunosc natura, să iau contact direct cu ea, având ocazia să petrec mult timp la țară la bunicii mei, într-un sat din apropierea orașului în care locuiesc. Îmi amintesc cu o deosebită plăcere de mirosul de iarbă proaspăt cosită de bunicul meu, de aroma laptelui cald, abia muls de bunica, de zborul fluturașilor pe deasupra câmpului plin cu flori multicolore, de plimbările prin pădurea din apropierea satului, unde ascultam cu plăcere cântecul păsărelelor și umblam desculță prin iarbă bucurându-mă de răcoarea și aerul curat pe care ni le ofereau copacii uriași, de gustul plăcut și răcoros al apei abia scoase din fântână cu ciutura, de libelulele și broscuțele care erau prezente la scăldat în pârâul care traversa satul, de concertele pe care le susțineau greierașii, în competiție cu broscuțele din pârâul cu pricina, seara la culcare. Îmi amintesc cu drag de străbunicul meu care mă ducea cu căruța trasă de calul familiei în vizită la „harbuzăria” lui de unde culegeam pepeni verzi foarte gustoși. Așteptam cu nerăbdare fiecare vacanță de vară care nu era atât de „fierbinte” ca în prezent și cea de iarnă cu zăpezi din belșug, când ne dădeam pe derdeluș și veneam cu țurțuri pe hăinuțe cuibărindu-ne lângă soba încinsă.
Aceasta mi-am dorit și pentru copiii mei: să cunoască natura, să fie aproape de ea, să o iubească, să o respecte. Și visul mi s-a împlinit: părinții mei și-au încropit o gospodărie în același sat al copilăriei mele. Și atunci când au apărut „nepoțeii” au avut parte de experiențe asemănătoare cunoscând natura prin contact direct cu ea. Doar că acum satul arată puțin altfel: în loc de câmpul plin cu flori au apărut căsuțe ca ciupercile după ploaie, pădurea nu mai este așa deasă cum era odinioară, pârâul are mai puțină apă, și aceasta plină de ambalaje de tot felul, pe ulița satului au apărut multe mașini care poluează aerul pur de altădată. Doar fântâna a rămas la locul ei și așteaptă locuitorii și trecătorii să-și potolească setea cu apa ei limpede și rece.
Ca educator cu experiență, am avut privilegiul de a observa evoluția metodelor de predare și învățare de-a lungul anilor. Am văzut cum abordările tradiționale, bazate pe transmiterea de informații, au fost completate de metode moderne, centrate pe experiment, studiu de caz, materiale reciclabile și implicarea părinților. În această lucrare, voi explora modul în care creativitatea didactică poate fi cultivată prin echilibrarea armonioasă a elementelor tradiționale și moderne, oferind exemple concrete din practica mea cu preșcolarii.
Educația este o aventură fascinantă, o călătorie ce are ca scop descoperirea lumii și a propriului potențial. În această călătorie, profesorul este un ghid esențial, iar metodele de predare sunt instrumentele sale magice. Fiecare metodă are propriul farmec și oferă elevilor chei pentru a deschide porțile cunoașterii.
Metodele tradiționale, precum expunerea și povestirea, au un rol fundamental în construirea unei baze solide de cunoștințe. Ele sunt ca o hartă detaliată a lumii, ce oferă elevilor o imagine de ansamblu asupra diverselor domenii ale cunoașterii. O expunere clară și concisă a informațiilor, completată de exemple captivante, poate transforma o lecție într-o călătorie intelectuală memorabilă. O poveste captivantă, spusă cu măiestrie de către profesor, poate aprinde imaginația elevilor și le poate trezi curiozitatea de a explora universul cunoașterii.
Pentru desfășurarea activităților de la clasă/grupă, metodele didactice reprezintă mijloacele complexe, variate de care se folosește orice cadru didactic în proiectarea lecțiilor.
Indiferent de forma de realizare a activităților, este necesară folosirea oricăror metode didactice, fie ele tradiționale, fie moderne sau chiar îmbinate pentru a rezulta un proces didactic adecvat. În special, după părerea mea, în activitățile cu preșcolarii este foarte util ca cele două tipuri de metode să se armonizeze împreună, deoarece prin utilizarea lor, se dezvoltă la copii, limbajul, creativitatea, imaginația, gândirea critică, memoria.
Dintre metodele pe care le folosesc frecvent la grupă sunt cele expozitive (explicația, descrierea, povestirea, instructajul), dar și cele interactive și cele bazate pe soluționarea problemelor (metoda cubului, turul galeriei, tehnica lotus, diamantul, schimbă perechea, problematizarea, brainstormingul, jocul).
În ce privesc activitățile matematice, folosesc metode ce accentuează formarea de deprinderi și dobândirea abilităților prin acțiune. De aceea, în proiectarea activităților folosesc atât metode tradiționale, cât și moderne. Din prima categorie, mă axez pe explicație, conversație, demonstrație, exercițiul, problematizarea, dar folosesc frecvent și unele din metodele interactive și de grup, cum ar fi Cubul, Turul galeriei, Diamantul. Având la grupă și copii care prezintă dificultăți de învățare, am folosit și metoda „Partenerul de sprijin” , aceasta fiind o modalitate de învățare prin care copilul respectiv este ajutat de un coleg „partener”. Bineînțeles că, această metodă se aplică la activitățile bazate pe exerciții cu material individual ce țintesc rezolvarea de probleme.
„A învăța pe copil … nu înseamnă să-i dăm adevărul nostru, ci să-i dezvoltăm propria-i gândire, aducând-o până la gândirea noastră, cu alte cuvinte, nu să-i impunem lumea noastră, creată de gandirea noastră, ci să-l ajutăm să înțeleagă cu gândirea lui lumea sensibilă, nemijlocit evidentă.” (G.N.Volkov)
Creativitatea didactică se referă la abilitatea și strategiile utilizate de către profesori pentru a îmbunătăți procesul de învățare și pentru a face predarea mai eficientă și mai interesantă pentru elevi.
În activitățile din grădiniță, creativitatea didactică poate juca un rol crucial în promovarea dezvoltării cognitive, sociale, emoționale și fizice a copiilor. Necesită abordarea inovatoare și imaginativă a procesului de predare și învățare, care implică utilizarea metodelor, tehnicilor și resurselor neconvenționale pentru a stimula interesul și implicarea preșcolarilor în procesul educațional.
Prin creativitate didactică, imaginație, prin planificarea și organizarea activităților, dezvoltarea materialelor didactice, interacțiunea cu copiii și evaluarea performanțelor lor, educatoarea poate să ofere o varietate de experiențe de învățare care să îi motiveze și să îi angajeze, să le dezvolte abilitățile de gândire critică și rezolvare a problemelor, să le încurajeze creativitatea și să le ofere oportunități de auto-descoperire și explorare.