Evaluarea în grădiniță reprezintă un proces complex, integrat structural și funcțional în demersul educațional în ansamblul său. Evaluarea în învățământul preșcolar nu are caracter de obligativitate. Personalitatea copilului preșcolar este în devenire.
La nivelul grădiniței, toate componentele structurale ale evaluării, dincolo de caracteristici de generalitate identificabile în orice context școlar, au trăsături proprii, derivate din finalitățile învățământului preșcolar, din funcțiile acestuia , din obiectivele educaționale vizate. Activitățile din grădiniță au un caracter formativ, educativ cu finalități pe termen lung, într-o viziune de construcție, în strânsă colaborare cu alți factori (familie, societate, media, școală). Vârsta copilului preșcolar nu permite evaluări cu diagnostic precis, este destul de dificilă și permite doar prognoze pe termen scurt. Există posibilitatea realizării în cazul unor copii care nu frecventează grădinița, a unui program educațional nesistematic, incoerent din punct de vedere al influențelor diverșilor factori educaționali, cu unele sincope și distorsiuni.
Aprecierea activității copilului și a activității desfășurate de educatoare se realizează prin evaluare. Aceasta se întemeiază pe o analiza complexă, în toate manifestările și relațiile interumane în care copilul este implicat. Evaluarea din perspectiva relației proces-produs are menirea să furnizeze informații necesare reglării și ameliorării activității. În primul rând ,se impune ca procesele evaluative să fie realizate astfel încât, prin obiectivele imediate, să se susțină și să stimuleze activitatea de predare și preluare de informații de către copil, formarea lui ca viitor școlar. Cunoașterea rezultatelor obținute, de preșcolari la un moment dat reprezintă un obiectiv intermediar a cărui realizare constituie sursa de informații pentru următoarele programe de acționare. Aceste informații evidențiază efectele activității desfășurate ,reprezintă criteriul principal de analiză și autoanaliza critică a modului în care s-a derulat activitatea de predare-învățare, mijloc de autocontrol asupra eficacității învățământului și sugerează căi și direcții de perfecționare a stilului promovat de educatoare.
De exemplu, observațiile efectuate de noi, educatoarele, asupra comportamentului copiilor, pe parcursul unei activități., oferă informații privind măsura în care le-am trezit interesul și curiozitatea, le-am oferit plăcerea de a participa la activitate. Acestea devin concludente pentru calitatea activității desfășurate , prin efectele pe care le-au avut, verificarea eficienței muncii noastre o constituie raportul acumulărilor realizate de copii, schimbările produse în atitudinea lor. Calitatea prestațiilor educatoarei se exprimă , ca și în alte domenii de activitate, prin efectele pe care le au.
Învățământul preșcolar tinde să analizeze obiectivele pregătirii copilului preșcolar pentru o integrare optima în învățământul primar. În acesta perspectivă, proiectarea obiectivelor specific învățământului preșcolar, trebuie să fie urmată de o cunoaștere obiectivă (evaluare) a performanțelor obținute de copii în diferite activități. Atragem atenția ca procedeele de evaluare globală și mai ales a întregului colectiv, trebuie completate cu evaluarea rezultatelor individuale.
La grupa mare, de exemplu, activitatea de evaluare urmărește pe cât posibil măsurarea și aprecierea cât mai obiectivă a performanțelor probate, de preșcolari după activitatea de învățare-predare. Dacă anumite procedee folosite de noi, considerate tradiționale pot fi menținute în cadrul strategiilor didactice, nu putem renunța la o serie de procedee obiective de evaluare, care s-au impus practica contemporana și a căror eficiență au fost certificate deja, de către noi, educatoarele. De altfel, concomitent cu funcția evaluativă, aceste metode și procedee realizează în fapt și stimularea copiilor care lucrează atent și corect, pentru a fi „câștigători”.
Dezvoltarea globală a copilului este conceptul fundamental ce conține întreaga concepție ce stă la baza construcției Curriculumului pentru învățământul preșcolar. Perspectiva dezvoltării globale a copilului accentuează importanța domeniilor de dezvoltare. Pregătirea copilului pentru școala și pentru viață trebuie să aibă în vedere nu doar competențe academice , ci, în aceeași măsură, capacitate, deprinderi, abilități, atitudini ce țin de dezvoltarea socio-emoțională, dezvoltarea cognitivă, dezvoltarea fizică. Evaluarea trebuie să se plieze pe structura și caracteristicile curriculumului preșcolar.
Publicat de:
Alecu Petruța
Profesor înv. preșcolar, la Grădinița Nr.23, București.