Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Se prea bine știe că cei mici sunt plini de creativitate și de idei noi. Copiii se află într-o continuă descoperire a lumii ce îi înconjoară și pentru că nu știu cum funcționează multe lucruri cu care intră în contact, aceștia găsesc noi modalități de utilizare a obiectelor, noi sensuri pentru cuvintele necunoscute etc. Deseori descoperirile copiilor sunt originale sau unice, mult diferite față de gândirea adultului fixată doar pe utilitatea pentru care a fost creat acel obiect. Crescând, ne limităm și utilizăm obiectele strict pentru ce au fost create, însă copiii fac exact opusul: găsesc noi modalități de întrebuințare a acestora, ceea ce demonstrează capacitatea lor creativă.
Realitatea actuală arată o semnificativă diminuare a creativității odată cu înaintarea în vârstă datorată unor factori inhibitori prezenți încă din grădiniță sau școală, atunci când copiii sunt la o vârstă destul de fragedă.
1). Un prim factor care inhibă creativitatea este conformismul. Deși nu este delimitat clar ci este mai mult ca o regulă nescrisă, în școli există un tipar în care elevii încearcă să intre, să se conformeze lui. Acest tipar este de cele mai multe ori indus de adult, care răsplătește sau validează un anumit tip de comportament, astfel fiecare elev va încerca să-l satisfacă. Există cazuri în care elevii mai influenți sunt cei care stabilesc norma. În ambele cazuri există presiuni pe care unii elevi le resimt mai mult deoarece ei gândesc diferit, nu greșit, ci diferit. Acel diferit este perceput și văzut drept greșit, eronat, care trebuie îndreptat sau înlăturat. Copiilor, care își doresc să fie parte dintr-un grup, dintr-o comunitate, le este frică de respingere și de privirile pline de suspiciune ale celorlalți. Din dorința de a le fi pe plac, ei pur și simplu renunță la posibilitatea de a descoperi lumea sau pe ei înșiși și acceptă lumea deja conturată de alții. Conformându-se la nivelul celorlalți, unii copii își pot sabota procesul creativ și ajung să stagneze, fără a se mai putea dezvolta. Presiunea grupului și teama de a fi altfel decât cei din grup inhibă dorința de a descoperi lucruri noi.
Noi, învățătorii, pornim la drum cu „boboceii”, de fiecare dată cu inima deschisă și cu emoții puternice. Poate de cele mai multe ori avem emoții mai mari decât copiii și părinții la un loc. Mie mi se întâmplă să am emoții la fiecare început de an școlar. Abia aștept să-i revăd pe copii, să observ dacă au mai crescut sau nu (și de fiecare dată mi se pare că vacanța de vară chiar le priește), să îi îmbrățișez, să vorbesc cu ei.
Din punctul meu de vedere, modul cum un învățător își construiește relațiile cu elevii săi este decisiv pentru o bună înțelegere, respect și reușită școlară. Elevii simt dacă ești deschis, dacă îți pasă de ei, dacă le oferi sprijinul de câte ori au nevoie, dacă pui suflet în ceea ce faci și atunci aceștia răspund la rândul lor oferind respect, implicându-se în toate activitățile școlare și extrașcolare.
Sunt momente când eu discut cu elevii mei „ca între prieteni” și așa reușesc să le câștig încrederea. Alteori purtăm discuții ca între mamă și proprii ei copii, iar atunci aceștia se simt iubiți și protejați. Am observat că, dacă discut deschis cu elevii mei, chiar și atunci când îi dojenesc, aceștia nu se supără. Din contră, înainte să plece acasă de la școală mă îmbrățișează și îmi spun că mă iubesc.
Să nu-i educăm pe copiii noștri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari și nimic nu ne permite să știm cum va fi lumea lor. Atunci să-i învățăm să se adapteze. (Maria Montessori)
Învățământul a evoluat foarte mult în ultimii ani. Exigențele cărora trebuie să facem față ne descoperă noi realități. Trebuie să înțelegem că educația copiilor preșcolari implică mai multe provocări. Aceasta implică de asemeni dificultăți pe care va trebui să le depășim în anumite contexte. Ne confruntăm cu copii care au caractere diferite, care provin din medii sociale diferite, copii care au nevoie de sprijin în momentul integrării în grădiniță.
Abordarea educațională în momentul integrării preșcolarilor la grădiniță reprezintă un factor care trebuie tratat cu o foarte mare responsabilitate din partea tuturor celor implicați în actul educativ. Este important ca în momentul integrării copiilor în mediul educațional să deținem un minimum de informații atât medicale cât și cele legate de comportamentul acestuia în mediul familial.
Conform explicației din DEX, termenul „cuvânt” reprezintă o „unitate de bază a vocabularului, care reprezintă asocierea unui sens (sau a unui complex de sensuri) și a unui complex sonor”. Însă, acesta ar putea fi definit ca fiind o mare putere ce ne oferă minunata posibilitate de a ne exprima propriile idei, sentimente, stări sau trăiri sau chiar de a crea amintiri, evenimente deosebite din viața noastră care influențează societatea.
Am putea compara „cuvântul” cu o baghetă a unui magician: așa cum acesta se folosește de ea pentru a crea lucruri, așa și oamenii se pot folosi de cuvânt pentru a crea lucruri sau momente frumoase. Dar „cuvântul”, la fel ca magia, dacă nu sunt folosite cu grija, pot aduce consecințe neplăcute, atât celor care le folosesc, cât și celorlalți. De aceea, câteva cuvinte frumoase pot crea o stare de bine, o stare liniștitoare, pe când, cuvintele negative rostite pot răni. Este adevărat faptul că (,) cu ajutorul cuvintelor ne exprimăm emoțiile, ceea ce simțim, însă, dacă avem o emoție negativă, nu putem să o transmitem și celorlalți, pentru că prin furie, nervi sau supărare, îi putem răni pe ceilalți, dar nu trebuie nici să ne ascundem propriile sentimente. Dacă avem emoții pozitive, este minunat să transmitem și celorlalți, îi putem ajuta și pe ei să se simtă mai bine. Orice sentimente ne-ar asalta sufletul, ele trebuiesc asumate și transmise prin cuvintele atent alese pentru a nu avea consecințe supărătoare.
Întregul proces educativ are în centrul său copilul cu nevoile, trebuințele lui și în consecință se adresează fiecărui copil din grădiniță. Programa activităților din grădiniță oferă libertatea educatoarelor de a-și alege tipul de activități, metode și procedee în acord cu particularitățile de vârstă și individuale. Activitatea cu copiii trebuie desfășurată într-o atmosferă destinsă unde copiii să se manifeste spontan, să gândească și să acționeze în funcție de situație, în majoritatea cazurilor prin joc didactic, apoi prin trecerea spre activități complexe, pentru a-i pregăti spre integrarea școlară, înfruntarea problemelor vieții, a societății.
În cadrul procesului instructiv-educativ, predarea-învățarea se află într-o relație de interdependență cu evaluarea. Ea ghidează acțiunea cadrului didactic și a copilului și contribuie la adaptarea deciziilor legate de optimizarea procesului de predare-învățare. Deci în cadrul actului instructiv-educativ, evaluarea are o foarte mare importanță. Trebuie cunoscută noțiunea de evaluare, operațiile, funcțiile și relația predare-învățare-evaluare în învățământul preșcolar, metodele tradiționale de evaluare, metodele complementare, particularitățile instrumentelor de evaluare în grădiniță, înregistrarea datelor evaluării în ciclul preșcolar. Vă propun să completați o grilă de observare pentru aprecierea obiectivă a progresului preșcolarilor. Eu am întocmit astfel de fișe de observație și de progres pentru fiecare copil. Anumite valori pe care mi-am propus să le dezvolt la copil, au fost atinse: dragostea și respectul față de tot ce îl înconjoară, onestitatea, integritatea, loialitatea față de ceilalți, generozitatea, cinstea, bunătatea, munca în echipă și asumarea responsabilităților. Acestea au fost surprinse prin planul strategic stabilit: formarea unor comportamente prevăzute de programă; informarea părinților legată de specificul dezvoltării psihofizice și intelectuale a copiilor preșcolari, întocmirea unor activități educative, proiecte, participarea la concursuri, manifestări artistice și cultural sportive, negocierea conflictelor, lucrul în echipă, activitățile de loisir, întâlniri și festivități cu membrii familiei, activități de consiliere și îndrumare, evaluare continuă.
În general, timpul liber, în definiția operațională formulată de Joffer Dumazedier (apud. I., Jinga; I., Negreț; 1999; p.121), este timpul rămas după ce s-a răspuns obligațiilor școlare sau profesionale, familiale, sociale, timp în care se desfășoară un ansamblu de ocupații alese de individ din proprie voință, fie pentru a se relaxa sau delecta, fie pentru a participa voluntar la viața socială. Pentru copii, timpul liber petrecut în familie este acea parte a timpului rămas în afara pregătirii temelor, lecțiilor, precum și a sarcinilor și îndatoririlor casnico-gospodărești, iar pentru părinți este acea parte a timpului liber rămas în afara îndeplinirii obligațiilor și sarcinilor casnico-menajere și casnico-gospodărești.
Organizarea timpului liber petrecut în familie a copiilor, apare ca una dintre sarcinile importante ale părinților, deoarece ei trebuie să le asigure copiilor diverse activități cu un predominant conținut educativ, adaptate desigur, particularităților de vârstă, dar orientate în direcția formării și dezvoltării intereselor și aptitudinilor, a refacerii potențialului lor fizic și psihic.