Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Studiu de caz asupra unui elev cu comportament deficitar. Comportamentele dificile la clasa au la bază nevoi umane fundamentale nesatisfăcute, care generează emoții negative.
Pentru realizarea unui studiu de caz m-am oprit pentru a analiza comportamentul deficitar al elevului K.R., elev în clasa a IV-a. Utilizând Piramida nevoilor umane a lui Abraham Maslow, am analizat nevoile de bază datorită cărora funcționează orice individ.
Primul nivelul al ierarhiei lui Maslow include nevoile de bază, biologice sau fiziologice. Orice ființă umană are nevoie de apă, mâncare, aer, odihnă, haine, etc. Importanța acestui nivel este clară de la sine. Atunci când omului nu-i sunt satisfăcute nevoile de ordin fiziologic, el nu mai este interesat de satisfacerea celorlalte nevoi. Cel care se gândește la pâine, nu mai este interesat de învățătură sau alte nevoi. Doar în momentul când nevoile fiziologice au fost satisfăcute, ființa umană se poate orienta spre satisfacerea altor nevoi, de ordin superior. Aceste nevoi primare ar trebui să le aibă fiecare om, dacă nu are altceva, deoarece acestea determină existența.
Elevul K.R. are satisfăcute aceste nevoi de bază. Deși, în termini oficiali, copilul se află în plasament de la vârsta de un an, copilul este preluat de sora mamei, care îi acordă maximul de atenție și îngrijire. Alături de sora lui, beneficiază de un cămin și hrana necesară. E un copil îngrijit, fiindu-i asigurate obiectele și rechizitele necesare bunei desfășurări a activității de învățare.
Scopul în educație nu este să fii primul, scopul este să ajungi la o ocupație în care poți să dai un randament bun. (Solomon Marcus)
Includerea disciplinei Arte vizuale și abilități practice în ciclului primar de învățământ reprezintă o dovadă a necesității de a-i pregăti pe școlarii de azi la provocările societății în care vor trăi ca adulți. Majoritatea copiilor care intră astăzi în ciclul primar vor exercita meserii sau profesii care deocamdată nu există. Dezvoltarea de noi competențe prin educație și formare apare ca soluția ce poate conferi oricărui om un loc de muncă decent, în conformitate cu aspirațiile personale și nevoile societății. Progresele științifice și tehnologice impun necesitatea învățării pe tot parcursul vieții, iar sistemele de educație trebuie să se adapteze acestei realități. Știm că nu mai este suficient ca absolvenții tineri să se bazeze doar pe un ansamblu fix de competențe sau de cunoștințe, ci au nevoie de o paleta mai largă de cunoștințe, abilități, atitudini care să le faciliteze adaptarea cu ușurință în societate.
Sistemul de învățământ românesc se bazează pe dezvoltarea inteligenței cognitive a elevilor și mult mai puțin pe dezvoltarea inteligenței emoționale. Emoțiile sunt abordate succint în câteva capitole la disciplina Dezvoltare personală, fără a se avea în vedere, cu adevărat, importanța acestora.
Un copil care resimte emoții pozitive în mediul școlar va fi atras permanent spre învățare, spre deosebire de un copil cu afecte negative, care va dezvolta repulsie față de școală, comportamente neadecvată în colective, o socializare și o comunicare deficitară cu profesorii și ceilalți colegi.
Ca profesor debutant, la începutul carierei didactice, am observat că, în bibliografia examenelor de titularizare, de definitivare în învățământ sau pentru obținerea gradelor didactice, nu se regăsesc cărți, studii, ghiduri privind inteligența emoțională, un factor foarte important în dezvoltarea copilului ca viitor adult.
Nicolae Iorga spunea, Cultura unui om se formează, în primul rând, prin lectură. De aceea, din frageda copilărie, e bine să iubim cartea, să o citim, să o păstrăm cu grijă, ca pe un bun de preț.
Începând din perioada preșcolarității mici, copiii trebuie să fie familiarizați cu cărțile, iar cea mai eficientă metodă de a-i face pe cei mici să le îndrăgească este citirea poveștilor. Modalitatea prin care aceștia se pot apropia de cărți este cu ajutorul adulților, urmându-le parcursul. Lectura expresivă a părinților sau a cadrelor didactice este calea prin care copii descoperă un univers fabulos în care orice devine posibil și în care pot evada dând frâu liber imaginației.
Îmbinarea realului cu fantasticul încântă pe copii. Ea răspunde visului și imaginației lor atât de active. [1]
Basmul este cea mai accesibilă specie la această vârstă. Acțiunea basmului plină de întâmplări imprevizibile îl atrag pe copil de la început. Copilul care ascultă sau citește el însuși un basm la vârsta copilăriei, simte cu intensitate maxima nu doar etapele acțiunii ci și empatizează cu personajele prezentate. Astfel trăirile sufletești sunt tranșant divizate spre bunătate sau răutate, istețime sau prostie.
Educația are drept scop să dea sufletului și corpului întreaga frumusețe și perfecțiune de care sunt susceptibile. (Platon)
Expresia cei șapte ani de acasă este folosită în ultimul rând în sens negativ. Deci, contează sau nu educația primită de copil de către familie?
Fiecare copil este unic, motiv pentru care, educația unui copil va avea la bază un echilibru între regulile stabilite de părinți și personalitatea celui mic. Familia va impune reguli realiste și va explica ce consecințe vor apărea atunci când nu sunt respectate. Este prima școală a copilului, părinții fiind profesorii care conturează personalitatea copilului, care contribuie la dezvoltarea din punct de vedere fizic, intelectual, emoțional, moral.
Într-un mediu bun educativ, copilul învață să se cunoască, învață cum să simtă față de ceea ce se întâmplă și cum reacționează ceilalți la sentimentele lui. Există studii care demonstrează că felul în care se comportă părinții, fie că este vorba de disciplină aspră sau de reacții empatice, are consecințe profunde și de durată pentru viața emoțională a copilului. În mijlocul familiei copilul își construiește scara de valori și îți formează cele mai importante deprinderi de comportament: respect, cinste, ordine.
Ultimul an a fost pentru sistemul de învățământ preșcolar în general, o provocare cu multe necunoscute, în care partenerii educaționali au încercat să găsească soluțiile cele mai potrivite pentru a minimaliza efectele nedorite ale închiderii grădinițelor, asupra educației și dezvoltării timpurii a copiilor. În acest context s-au înscris și eforturile noastre de a antrena copiii în activități didactice și educative, care să-i țină ancorați în preocupări ludice de învățare și dezvoltare prin intermediul tehnologiei și a internetului, potrivit nevoilor de vârstă și individuale.
Pe toată perioada pandemiei, când grădinița și-a închis porțile, cadrele didactice au proiectat, organizat și desfășurat cu preșcolarii activități didactice online sincron și asincron în parteneriat activ cu familia. Proiectarea acestor tipuri de activități, selectarea resurselor și inserarea lor în activitățile sincron a fost o provocare, deoarece nimic nu ne pregătise pentru astfel de demersuri pedagogice.