Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Într-o lume tot mai complexă din punct de vedere economic, educația financiară devine esențială pentru a asigura o viață stabilă și responsabilă generațiilor viitoare. Un rol important în educația financiară a copiilor îl are familia. Pe lângă aceasta, rolul școlii este de a transmite cunoștințe și de a forma abilitățile necesare, în vederea pregătirii unor cetățeni responsabili și independenți din punct de vedere financiar.
Educația financiară îi ajută pe elevi să înțeleagă concepte economice esențiale și să dezvolte obiceiuri sănătoase legate de gestionarea banilor (Lusardi & Mitchell, 2014). Studiile arată că tinerii care beneficiază de educație financiară sunt mai predispuși să economisească, să evite datoriile excesive și să ia decizii financiare mai informate (OECD, 2020). Astfel, includerea acesteia în programa școlară devine esențială pentru a pregăti viitoarele generații pentru independența financiară.
Gândirea critică este o competență esențială pentru succesul în societatea contemporană, caracterizată prin fluxuri constante de informații și schimbări rapide. Dezvoltarea acestei abilități începe încă din primii ani de școală și are un rol esențial în formarea gândirii independente a copiilor și adolescenților.
Gândirea critică este definită ca un proces activ și auto-reglat de analiză, evaluare și sintetizare a informațiilor, pentru a forma un raționament logic (Paul & Elder, 2014). Aceasta presupune formularea de întrebări, verificarea surselor, analizarea argumentelor și elaborarea unor concluzii bine structurate (Facione, 2011).
Introducerea gândirii critice în învățământul primar contribuie la dezvoltarea capacității de a lua decizii informate, de a rezolva probleme și de a analiza critic conținuturile educaționale. Studiile de specialitate arată că elevii care au dezvoltat gândirea critică devin mai autonomi în procesul de învățare și sunt mai bine pregătiți pentru provocările academice viitoare (Lipman, 2003). Pe lângă beneficiile academice, gândirea critică contribuie la dezvoltarea abilităților sociale, facilitând colaborarea eficientă a elevilor, susținerea și argumentarea unui punct de vedere în diverse situații și capacitatea de a găsi soluții la problemele vieții cotidiene.
Motivația de a învăța este o componentă crucială în succesul academic și în dezvoltarea pe termen lung a copiilor. În special la vârstele mici, stimularea motivației de a învăța poate avea un impact semnificativ asupra dezvoltării lor cognitive, sociale și emoționale. Aceasta este motorul care alimentează explorarea, descoperirea și asimilarea cunoștințelor la vârste fragede. Copiii motivați să învețe sunt mai predispuși să fie angajați în procesul de învățare, să-și asume riscuri intelectuale și să-și dezvolte abilitățile critice. În plus, motivația de a învăța este strâns legată de nivelurile de succes școlar și de încredere în sine a copiilor.
Printre strategiile eficiente pentru dezvoltarea motivației de a învăța se remarcă:
Crearea unui mediu de învățare pozitiv. Un mediu pozitiv este esențial pentru a stimula motivația de a învăța la copiii mici. Acesta ar trebui să fie un loc în care copiii se simt în siguranță să-și exprime ideile, să pună întrebări și să facă greșeli fără frica de judecată sau pedeapsă. Profesorii și părinții pot contribui la crearea unui mediu pozitiv prin folosirea limbajului încurajator, prin oferirea de feedback constructiv și prin cultivarea unei atmosfere de încredere și respect reciproc. Prin promovarea unei atitudini pozitive față de învățare și prin modelarea unei abordări optimiste față de provocări, copiii învață să vadă efortul și perseverența ca fiind parte integrantă a procesului de învățare.
Creativitatea nu este o evadare din disciplină, este o evadare însoțită de disciplină. (Jerry Hirschberg)
Cuvântul creativitate provine din limba latină, unde „creare - înseamnă a zămisli, a făuri, a naște”. Creativitatea didactică reprezintă un termen complex și destul de general care face referire la capacitatea fiecărui cadru didactic de a-și proiecta și desfășura activitățile de predare-învățare-evaluare, într-un mod original, îmbinând metodele formele de organizare, materialele didactice tradiționale cu metode, forme de organizare, mijloace de învățământ moderne, astfel încât actul didactic să fie unul eficient, în care competențele urmărite, să fie atinse.
Creativitatea didactică implică un efort permanent din partea cadrului didactic, care trebuie să își caute și să selecteze cu atenție conținuturile, metodele, mijloacele de învățământ adecvate scopurilor inițial propuse și care să îi capteze pe elevi, pe durata activității. Creativitatea profesorului stârnește curiozitatea elevului, interesul acestuia de a participa activ la lecție, de a se implica în propria învățare. Elevul nu mai rămâne la stadiul de simplu spectator al expunerilor, explicațiilor, demonstrațiilor cadrului didactic, sau un executant docil al sarcinilor trasate în mod unidirecțional de către acesta, el participă, experimentează, învață prin descoperire, lucrurile noi, de care are nevoie. Orice școlar care are posibilitatea de a învăța făcând, experimentând, descoperind. Va deveni motivat să participe cu multă atenție la activitățile școlare, își dezvoltă încrederea în propriile forțe și va cunoaște succesul școlar. Aceasta este și ținta creativității profesorului în proiectarea, organizarea și desfășurarea activităților interactiv-educative și anume de a-l motiva pe elev să învețe într-un mod cât mai atractiv, accesibil.
Lectura reprezintă unul dintre pilonii fundamentali ai educației, iar în clasele primare, această activitate ocupă un loc central în procesul de învățare și dezvoltare a copiilor. Importanța lecturii în această etapă a educației este vitală, având un impact semnificativ asupra formării abilităților cognitive, lingvistice și emoționale ale elevilor.
Dezvoltarea abilităților lingvistice: În clasele primare, copiii se află în perioada în care învață să citească și să scrie, iar lectura joacă un rol esențial în acest proces. Prin intermediul cărților adecvate vârstei lor, copiii își îmbogățesc vocabularul, învață structuri gramaticale și își dezvoltă capacitatea de a înțelege și de a interpreta textele. Prin expunerea constantă la diferite genuri literare, precum poveștile, basmele sau poeziile, elevii devin familiarizați cu diversele tipuri de limbaj și de exprimare, ceea ce îi ajută să comunice eficient și să-și dezvolte creativitatea în exprimare.
Formarea abilităților cognitive: Lectura în clasele primare contribuie la dezvoltarea abilităților cognitive ale copiilor, precum concentrarea, memoria și capacitatea de înțelegere. Prin citirea cărților, elevii sunt expuși la diferite situații, personaje și probleme, ceea ce îi stimulează să gândească critic și să facă conexiuni între informații. De asemenea, lectura îi ajută pe copii să-și îmbunătățească capacitatea de rezolvare a problemelor și de luare a deciziilor, oferindu-le exemple de situații și soluții diverse.
Copiii mici sunt curioși și atrași de misterele lumii din care fac parte și pe care o descoperă zi de zi. O lume „dispărută”, o lume care a fost și nu mai este acum, le activează dorința de a cerceta, de a căuta răspunsuri, de a se implica. Dinozaurii și lumea lor, dovezile despre existenta lor, dar și o posibilă cauză a dispariției lor sunt cuprinse în proiectul propus, mai jos.
„Pe urmele dinozaurilor” este o activitate de fixare și consolidare de cunoștințe, priceperi și deprinderi. Este prezentată ca fiind o activitate integrată, care se desfășoară pe tot parcursul zilei, gândită pentru a fi realizată cu copiii de nivelul II de vârstă (5-6 ani).
Activitatea zilei începe cu „Întâlnirea de dimineață”. Copiii sunt așezați în semicerc, pe covor, pentru a stabili fiecare un contact vizual cu toți membrii grupe. Se solicită copiilor adoptarea unei posturi de meditație pe covor : spate drept, genunchii îndoiți și picioarele încrucișate spre interior.
Educatoarea le zâmbește, îi privește, transmite căldură și încurajare prin toate formele de comunicare – verbală și nonverbală. Educatoarea inițiază salutul: „Bună dimineața, mici exploratori!”. Copiii răspund la salut încântați și își salută colegii, folosind formula de salut inițiată de educatoare. Se verifică prezența prin așezarea la panoul întâlnirii de dimineață a fotografiilor copiilor, apoi se va continua cu completarea „Calendarului naturii” folosindu-se imagini corespunzătoare, acesta va fi completat de către copiii aleși de educatoare.