Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
„Starea de bine” este un concept tot mai des folosit în educație, într-o lume tot mai agitată, în care elevii trebuie să facă față multor presiuni, de la temele pentru acasă, concursuri, examene, până la probleme personale și sociale.
În mod tradițional, școala răspunde nevoilor curente ale elevilor, urmărește succesul pe termen scurt (însușirea materiei, rezultate bune la examene etc.). Toate aceste sunt bune și necesare, dar nu suficiente. Funcționalitatea și sănătatea fizică, emoțională, socială, adică starea de bine a elevilor au urmări pe tot parcursul vieții. Ed Diener (2011) a scris: „Fericirea este capitalul emoțional pe care îl putem cheltui în căutarea altor rezultate atractive. Cercetările arată că oamenii fericiți trăiesc mai mult, cedează la mai puține boli, rămân căsătoriți mai mult, comit mai puține crime, produc idei mai creative, muncesc mai mult și mai bine la locul de muncă, câștigă mai mulți bani și îi ajută pe alții mai mult.” (pag. 20)
În urma unor cercetări, s-a constatat că starea de bine în sala de clasă sporește motivația intrinsecă, scade problemele disciplinare, crește performanța academică, îmbunătățește satisfacția școlară și duce la înflorirea indivizilor, comunităților și națiunilor (Buecker et al., 2018). Bucuria, iubirea, aprecierea, emoțiile pozitive îmbunătățesc capacitatea elevilor de a primi informații, de a le interpreta și de a le folosi cu un nivel ridicat de creativitate ți productivitate.
Întrucât, la baza profilului de formare al absolventului din învățământul preuniversitar se află principii precum: dezvoltarea holistică, abordarea echilibrată a anumitor domenii de competențe, spiritul de reflecție, depășirea autolimitării, abordarea prospectivă, adică anticiparea viitorului și pregătirea pentru viață, reziliența, promovarea incluziunii, sustenabilitatea și grija față de mediu, cetățenia activă, etica și responsabilitatea, este imperios necesar să identificăm toate strategiile didactice, să uzăm de toate metodele și mijloacele pe care le avem la dispoziție, pentru a reuși să formăm și să dezvoltăm elevilor noștri cât mai multe dintre cele opt competențe cheie prezentate de Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023, ca repere ale curriculumului național, respectiv: competența de citire, scriere, înțelegere a mesajului; competența în multilingvism; competența matematică, competența în știință și inginerie; competența digitală, inclusiv siguranță pe internet și securitate cibernetică; competența personală, socială și a învăța să înveți; competența civică, juridică și de protejare a mediului; competența antreprenorială; competența de sensibilizare și de exprimare culturală.
Cu privire la câteva dintre competențele obligatoriu a fi formate și dezvoltate în gimnaziu, în cadrul orelor de chimie este destul de dificil să proiectăm, să realizăm și să evaluăm rezultatele unor activități care să aibă pretenția că formează aceste competențe, dar cu siguranță putem contribui la dezvoltarea lor, împreună cu colegii din școală care predau alte discipline. Aceste colaborări se pot realiza fie în timpul unor activități la cercuri, fie pe parcursul orelor de pregătire pentru excelență, fie realizând împreună cu elevii, proiecte trans-disciplinare sau trans-curriculare atât de îndrăgite. Consider că, în special competența în multilingvism este destul de dificil de format prin câteva activități la orele de chimie din clasă, dar la care totuși, se poate contribui ocazional pentru dezvoltare, motivare, exersare, în cazul traducerii unor texte sau clipuri în alte limbi studiate de elevi. De asemenea, pentru formarea competenței digitale, inclusiv siguranță pe internet și securitate cibernetică este necesară o acțiune concertată și de lungă durată, cu implicarea a numeroși factori decizionali, autorități publice, instituții de profil și inclusiv a familiei copiilor. Competența civică și juridică precum și competența antreprenorială ori competența de sensibilizare și de exprimare culturală ridică de asemenea, multiple probleme de abordare la orele de chimie din gimnaziu, dar demersurile care se pot realiza pot contribui la dezvoltarea competențelor elevilor, deși sunt destul de dificil de realizat, cronofage, necesitând multe alte resurse suplimentare, inclusiv de timp și financiare, implicarea altor colegi profesori, sprijinul părinților, aprobări în cazul unor vizite de documentare sau excursii etc. iar raportările și documentele birocratice, de cele mai multe ori descurajează cadrele didactice, care preferă să se axeze pe activitatea de bază, utilizând metodele de învățământ tradiționale, cu unele influențe moderne ori invers.
Elevii claselor de gimnaziu se confruntă cu o nouă provocare, învățarea chimiei ca disciplină nouă, complexă, care „studiază compoziția, structura, proprietățile și transformările substanțelor”, o știință experimentală și exactă, care face parte din categoria științelor naturii.
Programele școlare de chimie pentru clasa a VII-a și pentru clasa a VIII-a contribuie la formarea profilului elevului prin: implicarea în activități variate de observare, experimentare și aplicare, dezvoltând capacitatea de integrare a informațiilor noi și aplicarea lor în situații cotidiene; stimularea curiozității și a interesului de cunoaștere, în general, și pentru chimie, în particular; abordarea integrată a conceptelor realizând conexiuni cu celelalte științe ale naturii; dezvoltarea unor atitudini pozitive față de propria persoană, față de ceilalți și față de mediul înconjurător; stimularea motivației pentru protecția naturii și valorizarea acesteia în formarea unor convingeri și competențe ecologice adecvate pentru antrenarea elevilor în activități de ocrotire a mediului înconjurător. Cu privire la principiile didactice aplicate în predarea științelor exacte și experimentale, amintim: principiul intuiției, principiul legării teoriei de practică, principiul însușirii conștiente și active a cunoștințelor, principiul accesibilității cunoștințelor și principiul individualizării și diferențierii învățării.
Studiul metalelor pentru elevii claselor de gimnaziu este o provocare și în același timp, pe de o parte, oferă cadrul adecvat pentru exprimarea tuturor informațiilor și cunoștințelor acumulate anterior la științe, fizică, educație tehnologică sau ca elemente ale culturii generale dobândite la școală sau în familie, iar pe de altă parte, pentru cunoașterea și experimentarea unor fenomene chimice și reacții cu valoare științifică și practică.
Lecțiile referitoare la arderea metalelor sunt introduse în anii de gimnaziu, atât în manualele de chimie, la unitatea Tipuri de reacții chimice din clasa a VII-a, cât și la unitatea Metale din clasa a VIII-a, precum și în materialele auxiliare.
Proprietățile chimice ale metalelor depind de caracterul lor chimic, iar reacțiile au loc mai rapid pe măsură ce caracterul chimic este mai pronunțat. Astfel, metalele mai reactive decât hidrogenul, situate în fața acestuia în Seria reactivității chimice (adică cele care îl preced) pot substitui hidrogenul din apă și acizi. Metalele foarte reactive (K, Ca, Na, Mg și Al activat) reacționează cu apa și formează hidroxizi și hidrogen, cele reactive (Zn, Fe, Sn, Pb) formează cu apa oxizi și hidrogen, iar cele mai puțin reactive (Cu, Hg, Ag, Au, Pt) nu reacționează nici cu oxigenul (Pt, Au), nici cu apa (Cu, Hg, Ag, Pt, Au). Utilizând Seria reactivității chimice a metalelor, elevii claselor a VIII-a pot testa reactivitatea sodiului, magneziului și aluminiului, în cadrul orelor de laborator, în școlile gimnaziale în care există laboratoare funcționale sau în timpul orelor de curs, ca secvențe de lecție, utilizând laboratorul virtual. De asemenea și în clasa a VII-a la unitatea Tipuri de reacții chimice pot fi efectuate unele experimente pentru demonstrarea reacțiilor de combinare care au loc prin arderea metalelor sau a reacțiilor de substituție, prin realizarea reacțiilor metalelor cu apa.
Activitățile practice oferă copiilor oportunitatea de a experimenta fenomenele naturale într-un mod direct și interactiv. Prin intermediul experimentelor și demonstrațiilor practice, copiii pot observa rezultatele acțiunilor lor și pot înțelege mai bine legile și principiile care guvernează fenomenele fizice, chimice sau biologice.
Participarea la activități practice în domeniul științelor contribuie la dezvoltarea unui set divers de abilități practice și cognitive. Copiii învață să observe, să facă ipoteze, să experimenteze și să analizeze rezultatele, ceea ce îi ajută să-și dezvolte gândirea critică, abilitățile de rezolvare a problemelor și capacitatea de a lucra în echipă. De asemenea, activitățile practice îi încurajează pe copii să fie creativi și să își folosească imaginația pentru a explora și a descoperi lumea din jurul lor într-un mod personal și autentic.
Mai mult decât atât, acestea oferă elevilor oportunitatea de a dezvolta competențe practice și abilități tehnice. De exemplu, prin construirea unui model simplu de mașină cu propulsie elastică, elevii pot învăța despre conceptele de energie potențială și cinetică, dar și să-și exerseze abilitățile de măsurare, asamblare și testare a prototipurilor. Astfel de activități îi încurajează pe elevi să devină mai încrezători în abilitățile lor și să exploreze domenii precum ingineria și tehnologia.
În proiectarea și planificarea activității, fiecare cadru didactic se va raporta la resursele oferite de către unitatea de învățământ, de condițiile climaterice dominante, de nivelul de pregătire al elevilor și de tradiția școlii, selectând și organizând conținuturile în conformitate cu cerințele programei de specialitate.
Realizarea competențelor specifice educației fizice școlare este condiționată de capacitatea profesorului de a alege conținuturile adecvate nivelului de pregătire al copiilor și resurselor care îi stau la dispoziție. În același timp, depinde și de măiestria profesorului de a asigura un conținut variat, atractiv în condițiile lucrului după o programă care are un caracter liniar și concentric.
Comparație a învățării tradiționale vs online