Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Instrumente interactive pentru dezvoltarea competențelor de literație la gimnaziu
În contextul transformărilor digitale din educație, lectura nu mai poate fi limitată la interacțiunea tradițională dintre elev și textul tipărit. Instrumentele digitale oferă noi modalități de explorare, interpretare și valorificare a textelor literare și nonliterare, contribuind la creșterea motivației elevilor și la dezvoltarea competențelor de înțelegere, analiză și comunicare. Articolul prezintă câteva strategii interactive de utilizare a tehnologiei în activitățile de lectură la gimnaziu și evidențiază rolul profesorului în transformarea lecturii într-o experiență activă și atractivă.
De la lectura tradițională la lectura interactivă
Lectura reprezintă una dintre competențele fundamentale pe care școala are responsabilitatea de a le forma. Prin intermediul lecturii, elevii își dezvoltă vocabularul, imaginația, capacitatea de analiză și gândirea critică. Cu toate acestea, profesorii se confruntă tot mai des cu o realitate în care elevii sunt mai atrași de mediul digital decât de cartea tipărită.
Această schimbare nu trebuie privită doar ca o dificultate, ci și ca o oportunitate. Tehnologia poate deveni un partener al lecturii, oferind modalități noi de apropiere a elevilor de texte. Utilizate corespunzător, instrumentele digitale nu înlocuiesc lectura tradițională, ci o completează, transformând elevul dintr-un simplu receptor într-un participant activ la construirea sensului.
În ultimii ani, din cauza schimbărilor și provocărilor sociale și economice, noi metode de predare au apărut și au fost acceptate rapid de societate și, bineînțeles, de instituțiile de învățământ. Astfel, oamenii aud despre proiecte la fiecare pas și în prezent tot ceea ce facem, nu doar în educație, ci și în orice domeniu, se face conform unui proiect, care stabilește obiective clare și organizează munca în etape ușor de atins, cu scopul de a realiza anumite produse finale. Profesorii de limbi străine, și în special profesorii de engleză, au fost printre primii care au adoptat predarea prin intermediul proiectelor, deoarece au observat faptul că utilizarea activităților legate direct de interesele elevilor crește considerabil implicarea acestora în învățarea limbii și a conținutului.
Prin integrarea proiectelor în predare, profesorii reușesc să creeze medii de învățare pline de viață, care îi motivează pe elevi să se implice activ, fiind stimulați să-și folosească toate abilitățile și să își asume responsabilitatea pentru propria învățare. Mai mult, activitățile în care se utilizează metoda proiectului îi ajută pe profesori să se distanțeze de tipul de lecție în care profesorul are rolul dominant și să se îndrepte către constituirea unei comunități de elevi în care predomină comunicarea autentică, învățarea prin cooperare și rezolvarea problemelor.
Într-o eră caracterizată de avansul tehnologic rapid, educația digitală devine un aspect fundamental al procesului de învățare. Transformarea digitală are un impact major asupra tuturor domeniilor societății, iar educația nu face excepție. Utilizarea tehnologiilor digitale în mediul educațional poate îmbunătăți accesul la informații, facilita procesul de predare-învățare și pregăti elevii și studenții pentru provocările unei lumi în continuă schimbare. Totuși, integrarea educației digitale implică anumite aspecte care trebuie luate în considerare: inegalitatea în ceea ce privește accesul tuturor elevilor la tehnologie, precum și necesitatea unei formări temeinice a cadrelor didactice, în vederea utilizării eficiente a instrumentelor digitale. Acest articol explorează importanța educației digitale, avantajele și provocările sale, precum și direcțiile de dezvoltare în viitor.
Importanța educației digitale - Educația digitală nu se referă doar la utilizarea tehnologiei în sălile de clasă, ci și la dezvoltarea competențelor digitale, esențiale pentru viitor. Aceasta presupune ca elevii să fie implicați activ în utilizarea resurselor digitale, să folosească diverse dispozitive și platforme în scop educațional, în vederea atingerii obiectivelor didactice propuse. Acest lucru se desfășoară sub îndrumarea unui cadru didactic bine pregătit, într-un mediu securizat, pentru a evita neplăcerile care pot apărea. Conform studiilor, abilitățile digitale se numără printre cele mai căutate pe piața muncii (World Economic Forum, 2020). În plus, educația digitală sprijină învățarea autodirijată și accesul la resurse educaționale diverse, democratizând astfel educația. Elevii învață să identifice sursele de încredere de unde își pot procura informațiile, apoi să selecteze conținuturile necesare și să le aplice în contexte relevante.
Impactul tipurilor de abordare parentală asupra complianței copiilor
Acest studiu a vizat identificarea efectelor diferitelor tipuri de abordare parentală asupra complianței copiilor. Mai exact, studiul a măsurat efectele explicației, recompensei sociale (lauda), recompensei financiare (banii) și consecințelor negative asupra complianței copiilor, atunci când acestea sunt asociate cu o solicitare parentală. Instrumentul folosit pentru culegerea datelor a fost chestionarul, iar participanții la studiu au fost elevii din clasele a V-a și aVI-a, cu vârste cuprinse între 10 și 14 ani, din județul Suceava. Rezultatele studiului au arătat că explicația și lauda au o influență pozitivă, semnificativă, asupra complianței copiilor. De asemenea utilizarea explicației alături de o cerere de conformare are un efect semnificativ mai mare comparativ cu utilizarea consecințelor negative. Părinții au un impact major asupra complianței copiilor, deoarece aceasta se învață concomitent cu dezvoltarea locomoției la copil.
1. COMPLIANȚA
Complianța comportamentală (Owen et al., 2012) este definită ca fiind o acțiune în concordanță cu o directivă sau cu o recomandare. Non-complianța apare în situația în care nu sunt urmate directivele sau instrucțiunile primite.
Studiile au evidențiat impactul major al părinților asupra complianței copiilor (Marchant et al., 2004), încă de la o vârstă fragedă. Părinții sunt primele persoane cărora le revine rolul de a-i învăța pe copii cum să se comporte în relație cu ceilalți în societate. O modalitate des utilizată de către părinții care doresc să-și învețe copiii comportamentele dezirabile, este utilizarea sistemului de recompense și pedepse. Conform Legii efectului (Thorndike, 1898), un comportament recompensat, va cește ca frecvență în viitor, iar un comportament pedepsit va înregistra o scădere a frecvenței în viitor. Teoria condiționării operante propusă de Skinner (1938) susține eficiența recompensei și pedepsei ca urmare a asocierii învățate, dintre consecință și comportament.
Ratele înalte ale non-complianței își au originea încă din copilărie și pot fi un precursor al unor probleme comportamentale (Marchant et al., 2004). Pentru a preîntâmpina efectele nedorite ale non-complianței copiilor, primii care trebuie să intervină în ameliorarea problemelor comportamentale care apar, sunt părinții. Din acest motiv relația părinte copil este extrem de importantă, iar modul în care părintele i se adresează copilului este un factor ce influențează nivelul complianței copiilor.
În educație, nu există o abordare universală care să funcționeze în toate cazurile, însă combinația dintre empatie și autoritate este de obicei cea mai eficientă. Alegerea între a fi mai mult empatic sau mai autoritar depinde de context și de nevoile individuale ale elevilor, dar, în general, un echilibru între cele două trăsături va crea un mediu de învățare sănătos, stimulativ și respectuos. Un profesor care îmbină aceste trăsături va reuși să creeze un mediu în care elevii nu doar că învață, dar se simt și sprijiniți să își depășească limitele.
Pentru un profesor de limba română, echilibrul între empatie și autoritate poate fi esențial în crearea unui mediu de învățare motivant și respectuos. Iată câteva exemple concrete în care profesorul de limba română poate combina aceste două trăsături pentru a avea un impact pozitiv asupra elevilor:
Corectarea unui eseu
Un elev a scris un eseu care nu respectă toate cerințele temei (de exemplu, nu se încadrează în tema dată sau are multe greșeli gramaticale). În loc să aplice o sancțiune severă sau să critice excesiv lucrarea, profesorul adoptă o abordare empatică:
Beneficiu: elevul se simte înțeles și sprijinit, dar în același timp învață importanța respectării cerințelor și a corectitudinii gramaticale.
Gestionarea unui conflict între elevi
Doi elevi se ceartă pe tema unei discuții despre un text literar. Unul dintre elevi se simte jignit de comentariile celuilalt și devine defensiv. Profesorul intervine cu autoritate, dar și cu empatie:
„Starea de bine” este un concept tot mai des folosit în educație, într-o lume tot mai agitată, în care elevii trebuie să facă față multor presiuni, de la temele pentru acasă, concursuri, examene, până la probleme personale și sociale.
În mod tradițional, școala răspunde nevoilor curente ale elevilor, urmărește succesul pe termen scurt (însușirea materiei, rezultate bune la examene etc.). Toate aceste sunt bune și necesare, dar nu suficiente. Funcționalitatea și sănătatea fizică, emoțională, socială, adică starea de bine a elevilor au urmări pe tot parcursul vieții. Ed Diener (2011) a scris: „Fericirea este capitalul emoțional pe care îl putem cheltui în căutarea altor rezultate atractive. Cercetările arată că oamenii fericiți trăiesc mai mult, cedează la mai puține boli, rămân căsătoriți mai mult, comit mai puține crime, produc idei mai creative, muncesc mai mult și mai bine la locul de muncă, câștigă mai mulți bani și îi ajută pe alții mai mult.” (pag. 20)
În urma unor cercetări, s-a constatat că starea de bine în sala de clasă sporește motivația intrinsecă, scade problemele disciplinare, crește performanța academică, îmbunătățește satisfacția școlară și duce la înflorirea indivizilor, comunităților și națiunilor (Buecker et al., 2018). Bucuria, iubirea, aprecierea, emoțiile pozitive îmbunătățesc capacitatea elevilor de a primi informații, de a le interpreta și de a le folosi cu un nivel ridicat de creativitate ți productivitate.