Munca cu probleme constituie terenul cel mai favorabil pentru dezvoltarea capacităților creatoare și ale evoluției raționamentului matematic la elevi. Am încercat să creez situații care fac să se nască la copii probleme, care pun în joc facultățile creatoare ale gândirii copilului, legate de lumea sa afectivă, de sistemul său propriu de interese și reprezentări. Un alt mod care duce la evoluția raționamentului matematic la elevi este calculul mintal, care eliberează de cele mai multe ori gândirea de anumite procedee stereotipe și tehnici formale de calcul.
Elevii din școala primară sunt la vârsta când avizi fiind de informații, percep foarte simplu realitatea, pentru ei totul trebuie să fie clar și concret. În perioada școlară mică începe să se manifeste independența gândirii, spiritul critic, dar de asemenea se dezvoltă și suplețea gândirii și rapiditatea ei. Suplețea gândirii constă în posibilitatea de a trece ușor la alte modalități de rezolvare, de a vedea noi variante.
De aceea pentru școlari, tot ce este nou, este deci, o problemă care apare ca un obstacol cognitiv în relațiile dintre subiect și lumea sa, iar asumarea sarcinii de a depăși obstacolul, ca și demersurile cognitive și tehnice întreprinse în acest scop, conturează domeniul rezolvării problemelor.
Ținând cont de particularitățile de vârstă ale elevilor și de ritmul dezvoltării gândirii la această vârstă, le-am urmărit evoluția raționamentului pornind de la simplu și ajungând la complex, pornind de la ușor și ajutându-i să ajungă la greu prin jocuri matematice și rezolvare de probleme.
Cercetarea realizată cu privire la factorii care optimizează formarea raționamentului matematic la școlarul mic se înscrie în modul de abordare input – output și vizează următoarele obiective:
- Evidențierea factorilor interni și externi ce favorizează formarea raționamentului matematic.
- Evaluarea influenței unor factori – cauză, referitori la următoarele variabile: antrenarea gândirii copiilor printr-un efort gradat și susținut; folosirea învățării prin problematizare și descoperire; diferențierea instruirii.
Dacă se acordă o atenție deosebită activității de rezolvare a problemelor, făcându-le accesibile copiilor de vârstă școlară mică, printr-un mod de antrenare a gândirii la un efort gradat și susținut atunci se pot crea posibilități pentru dezvoltarea raționamentului matematic precum și pentru eficiența formativă a lecțiilor de matematică. Dacă se folosește învățarea prin problematizare și descoperire punând accent pe metode cum ar fi analiza și sinteza atunci elevii ar participa activ la lecție. Dacă se aplica diferențiat instruirea (respectând particularitățile de dezvoltare individuala ale copilului), atunci se asigură participarea activă în rezolvarea problemelor.
Didactica matematicii solicită integrarea în demersul didactic a întrebărilor convergente, care îi pun pe elevi în situația de a face analize și comparații, a întrebărilor divergente, pentru a antrena gândirea copiilor în a descoperi noi căi de acțiune matematică, precum și a întrebărilor de evaluare, care solicită elevilor judecăți proprii.
În plan metodologic, strategia didactică constituie demersul metodic prin care se realizează obiectivele programei. Pentru realizarea acestor obiective, în procesul didactic trebuie combinate mai multe strategii didactice, iar combinarea lor depinde de feedback-ul primit de la elevi, precum și de tactul pedagogic al dascălului.
Bibliografie:
Brunel S. Jerome - Pentru o teorie a instruirii (traducere);Editura Didactică și Pedagogică, București,1970.
Drăguț Marin - Procedee de activizare a elevilor; Editura Didactică și Pedagogică , București,1974
Guran Eugen - Matematica recreativă ;Editura Junimea, 1985
Mariana Schjneider - Metode de rezolvare a problemelor de aritmetică pentru clasele I –IV Editura Apollo, Craiova, 1991
Publicat de:
Oprișor Liana
Profesor înv. primar, la Școala Gimnazială Cârstanești, Oteșani.