Există sute de modalități prin care este definită creativitatea. Psihologii susțin în general că „a fi creativ” înseamnă ,,a crea ceva nou, original si adecvat realității’’. Creativ este cel care se caracterizează prin originalitate si expresivitate, este imaginativ, generativ, deschizător de drumuri, inventiv, inovativ, etc. (Mihaela Rocco, 2004, p. 17)
După părerea mea, a fi creativ înseamnă a vedea ca toți ceilalți, dar a gândi diferit.
În ceea ce privește școala, consider că atitudinea profesorului față de relația sa cu elevul său reprezintă un factor major pentru stimularea creativității sau inhibarea acesteia.
Consider că poți fi creativ atât într-o strategie didactică bazată pe metode tradiționale cât și într-o strategie modernă. Cu alte cuvinte, nu văd o diferență de creativitate între cele două abordări: tradițional și modern. Poți fi creativ sau nu. Dacă ești creativ, ai o imaginație bogată, inventezi ”pe loc” căi de rezolvare, ești original în orice context.
Trăim într-o societate aflată în continuă schimbare, cu influențe majore ale tehnologiei asupra tuturor, mai ales asupra elevilor. De aceea, consider că este foarte important ca noi, cadrele didactice, să inventăm, să găsim, să adaptăm metode prin care să stimulăm creativitatea elevilor noștri folosindu-ne de mijloacele tehnologice (IT).
Declanșarea pandemiei și trecerea de la învățământul ce se desfășura în mod tradițional, în format fizic, în sala de clasă, la învățământul online a reprezentat un moment de „refresh” pentru toate cadrele didactice. Brusc și într-un timp foarte scurt, eu am încercat atunci să fiu inventivă, să mă adaptez rapid situației impuse. Nu a fost ușor, dar am apelat la toate cunoștințele informatice dobândite la cursurile de formare și am reușit să creez un mediu de învățare facil pentru elevi. În acea perioadă i-am ținut conectați cu „școala” pe elevii mei, deși orele se desfășurau de acasă. Acest lucru nu ne-a împiedicat să ne vedem, să comunicăm, să inventăm, să investigăm împreună aplicații și platforme digitale pentru ca lecțiile să-și atingă obiectivele și să se desfășoare într-o manieră atractivă. Aplicațiile folosite în acea perioadă au substituit într-o oarecare măsură creionul, stiloul, foaia de hârtie, pensula etc., dar nu au îngrădit creativitatea elevilor. Din contră, am ajuns la concluzia că dacă există dorință, motivație și o îndrumare adecvată din partea cadrului didactic, elevii pot fi creativi în orice condiții.
Fiind eu creativă, dându-le elevilor sarcini care să le stimuleze imaginația și dorința de a fi inventivi, nu a făcut altceva decât să îi impulsioneze să fie și ei creativi, să-și dorească mai mult, tot timpul ceva mai bun, mai frumos, mai interesant de realizat.
Revenind la perioada de acum, cu altă generație (față de cea din vremea pandemiei), trebuie să menționez faptul că se observă din comportamentul elevilor că sunt mai atrași de folosirea echipamentelor tehnologice, chiar ei spun că în timpul liber preferă să se joace pe telefon sau să comunice prin mesaje cu alți colegi. Sunt conștientă că rolul meu este de a-i stimula, de a-i încuraja să descopere cunoștințe, să rezolve probleme, să formuleze ei probleme, fără a-i ”rupe” întrutotul de tehnologie. Combin metodele didactice, astfel încât să fie utilizată și tehnologia digitală. Un exemplu de activitate prin care am stimulat creativitatea elevilor mei a fost atunci când am făcut primii pași în programare. Au lucrat pe calculator câteva activități de codificare și de programare, apoi au creat pe foi de matematică proprii algoritmi de codificare și de desenare. Au fost foarte satisfăcuți de rezultate, nu puteam să-i mai opresc din actul creației...
În concluzie, creativitatea didactică reprezintă un as în mânecă pentru un profesor, deoarece de modul cum dirijează procesul didactic depinde stimularea și dezvoltarea creativității elevilor.
Bibliografie:
Rocco , M. , 2004 , Creativitate si inteligență emoțională , Editura Polirom , Iași.
Publicat de:
Popa Simona Georgeta
Profesor înv. primar, la Școala Gimnazială „Principesa Maria”, Sinaia, Prahova.