Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Cu gândul la acest titlu de eseu, citindu-l și recitindu-l îmi răsună în minte două întrebări: „Cine am fost eu?” și „Cine sunt acum?
Cine am fost? La această întrebare răspunsul meu este următorul. Am fost și eu, cândva, un copil, ca toți ceilalți, căruia îi plăcea foarte mult să se joace și să comunice cu ceilalți copii. Un copil care vedea jocul ca pe ceva simplu fără să cunoască metodologia didactică a acestuia sau importanța educatoarei în viața preșcolarului.
Cine sunt eu, acum? Astăzi sunt un om, fascinat de joc, o educatoare, care învață cum trebuie să se joace împreună cu alți copii, sunt un moderator al universului copilăriei, care cunoaște bine rolul didactic al jocului în viața unui copil și metodologia acestuia.
Asistența copiilor cu nevoi speciale în vederea integrării școlare, profesionale și sociale, promovarea și garantarea dreptului la educație pentru toți copiii, creșterea calității practicilor de predare și învățare, asigurarea echității în educație, a șanselor egale, a intervenției timpurii și creșterii calității serviciilor educaționale oferite copiilor cu cerințe educative speciale sau copiilor aflați în dificultate, constituie priorități de politică școlară actuală.
Ideea unui parteneriat educațional între școlile integratoare din orașul Iași, a venit din dorința de a crea cât mai multe situații reale în care elevii cu cerințe educaționale speciale integrați în aceste scoli să își dezvolte capacitatea de comunicare, adaptare, inter-cunoaștere, valorificarea potențialului cu care sunt înzestrați, dezvoltarea unor abilități în diferite contexte. Acest parteneriat s-a desfășurat pe parcursul mai multor ani școlari sub denumirea de „Fantezie și creație” ca în anul școlar 2019-2020 să devină proiectul județean „Prietenie și diversitate prin joc și artă”.
Școala este instituția care formează adulții de mâine, cei care vor acționa după cum au fost pregătiți în anii copilăriei și adolescenței. Astăzi, era internetului, a informatizării, a călătoriilor, a schimbului de experiență și a circulației informației impune schimbarea perspectivei din care este privită școala. Fiecare unitate de învățământ este necesar să fie promovată în comunitate, iar activitățile sale să fie cunoscute de părinți și elevi.
Preșcolarii mici sunt sensibili la frustrare, la schimbări și își pot pierde ușor echilibrul afectiv. Iar de aici și până la apariția stărilor conflictuale nu este decât un pas. Comportamentul copiilor la supărare este diferit. Majoritatea izbucnirilor de nemulțumire ale copilului se manifestă prin eliberarea energiei acumulate, prin țipete, loviri, mușcături, apnee (ținerea respirației) sau alte gesturi asemănătoare. La 2-3 ani aceste izbucniri apar pe neașteptate și, de cele mai multe ori, fără niciun semnal de avertizare. Ele se pot întâmpla frecvent, dar durează puțin (cca 5 minute).
Activitatea educativă școlară și extrașcolară permite transferul și aplicabilitatea cunoștințelor, abilităților, competențelor dobândite în cadrul orelor prevăzute în programa școlară. Elevii sunt atrași de activitățile artistice, recreative, distractive, care ajută la dezvoltarea creativității, gândirii critice și stimulează implicarea în viața cotidiană, conștientizarea urmării poluării, educația rutieră, educația pentru păstrarea valorilor, toleranță, comunicarea interculturală.
Școala, oricât de bine ar fi organizată, oricât de bogat ar fi conținutul cunoștințelor pe care le comunicăm elevului, nu poate da satisfacție setei de investigare și cutezanță creatoare, trăsături specifice copiilor. Ei au nevoie de acțiuni care să le lărgească lumea spirituală, să le împlinească setea de cunoaștere, să le ofere prilejuri de a se emoționa puternic, de a fi în stare să se descopere singuri pentru a-și forma convingeri durabile.
La vârsta preșcolară, mișcarea este o activitate naturală, ce izvorăște din trebuințele firești, de manifestare a calităților ființei umane, participarea copiilor fiind benevolă , primând dorința și nevoia lor de joacă. Preocuparea noastră, a cadrelor didactice, pentru întărirea sănătății și creșterea capacității de muncă fizică și intelectuală a copiilor trebuie să se împletească cu trezirea interesului lor de a practica sistematic exercițiile fizice pe tot parcursul vieții.
Prin jocul de mișcare, personalitatea copilului câștigă mult în această perioadă , mai ales pe linia dezvoltării unor interese, aptitudini, particularități caracteriale ce se lărgesc și se diversifică foarte mult, sociabilitatea copilului se îmbogățește cu noi caracteristici și dimensiuni, ce se fac simțite nu numai în activitatea de joc, ci și în cea de învățare.