Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Preșcolarii mici sunt sensibili la frustrare, la schimbări și își pot pierde ușor echilibrul afectiv. Iar de aici și până la apariția stărilor conflictuale nu este decât un pas. Comportamentul copiilor la supărare este diferit. Majoritatea izbucnirilor de nemulțumire ale copilului se manifestă prin eliberarea energiei acumulate, prin țipete, loviri, mușcături, apnee (ținerea respirației) sau alte gesturi asemănătoare. La 2-3 ani aceste izbucniri apar pe neașteptate și, de cele mai multe ori, fără niciun semnal de avertizare. Ele se pot întâmpla frecvent, dar durează puțin (cca 5 minute).
Activitatea educativă școlară și extrașcolară permite transferul și aplicabilitatea cunoștințelor, abilităților, competențelor dobândite în cadrul orelor prevăzute în programa școlară. Elevii sunt atrași de activitățile artistice, recreative, distractive, care ajută la dezvoltarea creativității, gândirii critice și stimulează implicarea în viața cotidiană, conștientizarea urmării poluării, educația rutieră, educația pentru păstrarea valorilor, toleranță, comunicarea interculturală.
Școala, oricât de bine ar fi organizată, oricât de bogat ar fi conținutul cunoștințelor pe care le comunicăm elevului, nu poate da satisfacție setei de investigare și cutezanță creatoare, trăsături specifice copiilor. Ei au nevoie de acțiuni care să le lărgească lumea spirituală, să le împlinească setea de cunoaștere, să le ofere prilejuri de a se emoționa puternic, de a fi în stare să se descopere singuri pentru a-și forma convingeri durabile.
La vârsta preșcolară, mișcarea este o activitate naturală, ce izvorăște din trebuințele firești, de manifestare a calităților ființei umane, participarea copiilor fiind benevolă , primând dorința și nevoia lor de joacă. Preocuparea noastră, a cadrelor didactice, pentru întărirea sănătății și creșterea capacității de muncă fizică și intelectuală a copiilor trebuie să se împletească cu trezirea interesului lor de a practica sistematic exercițiile fizice pe tot parcursul vieții.
Prin jocul de mișcare, personalitatea copilului câștigă mult în această perioadă , mai ales pe linia dezvoltării unor interese, aptitudini, particularități caracteriale ce se lărgesc și se diversifică foarte mult, sociabilitatea copilului se îmbogățește cu noi caracteristici și dimensiuni, ce se fac simțite nu numai în activitatea de joc, ci și în cea de învățare.
În general, am observat că, dacă întrebi un preșcolar care învață limba engleză, spre exemplu, ce fel de accent dorește să aibă când vorbește această limbă, acesta va răspunde cel mai probabil: „niciun accent”. Scopul lui final nu este acela de a vorbi într-un anume fel sau cu un anumit accent, dobândit voluntar sau involuntar, pe care îl folosește sau nu, ci acela ca sunetele produse de el să fie cât mai apropiate de ceea ce aude la profesor / înregistrare audio / desen animat etc. Pronunția, intonația și accentul la care este expus acesta sunt de cele mai multe ori considerate ca având un fel de prestigiu pe care dorește și el să îl obțină și să și-l etaleze.
Este mai mult decât evident faptul că noțiunea de „accent” este mult simplificată în percepția preșcolarilor. Ceea ce știm noi ca fiind accent britanic, accent american sau accent australian, spre exemplu, reprezintă pentru ei o simplă intonație diferită în rostirea unui cuvânt. De aceea, pot apărea oricând mici perle lingvistice prin folosirea aceleași intonații și generalizarea acesteia la cuvintele noi. Aici rolul profesorului va fi acela de a observa fenomenul, dar și de a semnala și remedia confuzia.
Evoluția socială și emoțională se influențează una pe cealaltă și se dezvoltă adesea împreună. Multe dintre jocurile și activitățile care sunt recomandate pentru stimularea dezvoltării sociale a copilului aduc o contribuție substanțială și în planul emoțional al micuțului și invers.
Atât grădinița cât și părinții au un rol esențial în felul în care evoluează și se prezintă un copil la maturitate deoarece încă de mic este important să se introducă în rutina lui zilnică jocuri și activități care să îl ajute să-și însușească aptitudini socio-emoționale. Aflat printre alți copii de vârsta lui , îi va fi de folos puterea exemplului, copilul va înțelege mai bine că a-ți aștepta rândul sau să nu întrerupi pe celălalt când vorbește sunt reguli sociale esențiale în interacțiunile cu ceilalți. Cu foarte multă răbdare copilul va învăța toate aceste lucruri esențiale în dezvoltarea lui socio-emoțională.
Viața cotidiană stă, într-o mare măsură, sub zodia esteticului. Ne întâlnim la tot pasul cu obiecte, activități ce poartă pecetea lui. Contactul cu operele de artă, o parte din activitățile noastre diurne, participarea la ceremoniile cele mai diverse impun o pregătire atentă pentru a recepta valorile estice. Chiar și educația impune un registru estetic. De aici, putem vorbi despre o artă a învățării și educației, despre educatorul artist, despre scenariul și ficțiunea didactică unde autorul (educatorul) joacă un rol bine definit.
Educația estetică este un proces deosebit de complex și laborios, de aceea nu trebuie subestimat și lăsat să se producă spontan și de la sine, reprezintă „activitatea de formare – dezvoltare a personalității umane prin intermediul frumosului din artă, societate, natură, receptat, evaluat și cultivat la nivelul sensibilității, al raționalității și creativității umane”. Prin domeniile sale contribuie, în mod deosebit, la educarea estetică a preșcolarilor formând și dezvoltând spiritul de observație, a atenției, reprezentărilor spațiale, imaginația creatoare, interesul și plăcerea de a desena, colora sau de a modela.