Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Comunicarea reprezintă o relație de reciprocitate ce stă la baza funcționării procesului de învățământ derulat în școală. Abordarea constructivistă îl poziționează pe elev în centrul activității instructiv-educative, iar rolul profesorului este acela de coordonator și de îndrumător al căii spre succes. Fără comunicare și colaborare, elevul se pierde în neant, iar contextul actual este prielnic acestui lucru. Prin urmare, profesorului îi revine sarcina de a-l face pe elev să conștientizeze rolul educației în viața sa, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung.
Societatea a evoluat, mentalitatea s-a schimbat și este necesar să le insuflăm copiilor dragostea față de carte, fiind un exemplu din toate punctele de vedere pentru aceștia. Nu de puține ori întâlnim bariere în comunicare, dar ține de noi cum gestionăm terțele situații, de la aplanarea conflictelor până la diminuarea sau chiar stoparea abandonului școlar.
După cum am menționat anterior, comunicarea este biunivocă, de la profesor la elev și invers, iar pentru ca acest lucru să poată fi realizabil, este necesară implicarea tuturor factorilor, de la crearea unui climat socio-afectiv propice derulării actului educațional la apelarea la cele mai bune metode(tradiționale și moderne), mijloace, strategii, forme de organizare și metode de evaluare. Această meserie nu este ușoară, ea formează și dezvoltă personalități, modelează suflete, creează frumosul, însă dacă o practici din pasiune, îți aduce cele mai mari satisfacții.
Din păcate, numărul copiilor cu cerințe educaționale speciale s-a înmulțit și depinde de noi cum îi facem să se integreze în învățământul de masă. Percepția asupra lor trebuie schimbată, iar egalitatea de șanse, aplicată și promovată. Nu noi decidem cum să ne naștem, din ce familii să facem parte, ce poziție socială să avem, dar depinde de noi cum alegem să fim, cum să ne comportăm și ce atitudine să avem față de semenii noștri. Așa cum spuneam, numărul copiilor cu deficiențe este în continuă creștere, iar acceptarea lor este imperios necesară. Este nevoie de o schimbare de sus în jos și de jos în sus, dar pic cu pic se face lac și ar fi bine să fim noi schimbarea și să promovăm adevărul, binele, frumosul, adică adevăratele valori, precum: solidaritatea, respectul, cinstea. Nu ne costă nimic să facem bine, iar aceste modele sunt preluate de către copii din familie, din școală, din societate. În ciclul primar, în cadrul orelor de educație civică, acestea pot fi cultivate, prelucrate și însușite cu ușurință.
Școala de azi trebuie să răspundă cerințelor de mâine. Astfel, sistemul educațional actual este presat să răspundă optim transformărilor rapide ale societății contemporane, să anticipeze și să pregătească omul pentru integrarea și asimilarea activă în lumea de mâine. Școala nu mai este ceea ce a fost în urmă cu 20 de ani și nici ceea ce va fi peste 10 ani. Lumea se schimbă.
Apariția consilierului educațional în școala românească este un „must” al societății de azi dar și al celei de mâine. Rolul școlii nu trebuie să se mai limiteze doar la funcția de transmitere de informații dar să integreze activ funcția de formare a omului. În atingerea acestui obiectiv educațional rolul consilierului educațional este esențial.
După cum știm, consilierul educațional este acel specialist în educație care planifică și desfășoară activități de consiliere individual și/sau de grup, având drept obiectiv adaptarea optimă a elevului la mediul școlar. De asemenea, consilierul educațional implementează programele de educație pentru carieră în scopul formării de competențe în domeniile vizate prin aria curriculară “Consiliere și orientare”; organizează programe extracurriculare de orientare vocațională; promovează și implementează programele de educație pentru sănătate care vizează formarea și dezvoltarea la elevi a abilităților de management al stilului de viață. Prin urmare, școala îndeplinește prin consilierul educațional funcția sa de consiliere în interacțiune cu cea de informare și formare a personalității umane.
Problematica lumii contemporane obligă sistemul de învățământ să acorde o tot mai mare importanță „noilor educații”, una dintre acestea și poate cea mai importantă fiind educația ecologică.
Problemele mediului înconjurător sunt ale lumii întregi, ale fiecăruia dintre noi și orice acțiune negativă a noastră, oricât de măruntă ar fi, poate să afecteze în mod distructiv natura. Grija cea mai arzătoarea zilelor noastre este păstrarea valorilor naturii.
Educația ecologică sau educația relativă la mediu vizează dezvoltarea gradului de conștiință și simțul responsabilității tuturor oamenilor față de mediu și problemele sale. Studierea acestei discipline urmărește în egală măsură asimilarea de cunoștințe, formarea de atitudini și comportamente, clarificarea valorilor, precum și un demers practic eficient.
Rolul educației ecologice este acela de a modela comportamentul viitorului cetățean capabil de a-și forma un punct de vedere obiectiv asupra realității înconjurătoare, de a-l incita să se implice, devenind astfel conștient că viața generațiilor următoare depinde de opțiunile sale. Educația ecologică este o educație prin și pentru valori, care poate dobândi forme concrete de realizare la orice nivel de școlaritate, furnizând conținuturi informaționale la nivel transdisciplinar, în context formal sau nonformal.
Școala, în totalitatea ei, reprezintă un loc pentru atât pentru educația și dezvoltarea personală, pentru învățarea abilităților sociale și emoționale, cât și un loc pentru interacțiune și sprijin social.
În România abandonul școlar sau neșcolarizarea a reprezentat un subiect tabuu, până în anul 1990, statul neacceptând eșecul școlar ca o realitate. În același timp, rata de analfabetism continua să crească tocmai din cauza abandonării formelor de învățământ sau ca urmare a neșcolarizării. Numărul șomerilor era într-o continuă creștere, motiv pentru care copiii acestora erau nevoiți să abandoneze școala.
Chiar dacă există voci care susțin că educația copiilor nu începe la vârsta preșcolară sau că educația preșcolară nu produce efecte serioase asupra copilului, lipsa educației preșcolare influențează negativ parcursul școlar al copiilor, de aceea investițiile în educația timpurie sunt recunoscute pe plan internațional pentru stimularea creierului uman și reducerea abandonului școlar.
Astfel, prin neînscrierea la grădiniță a copilului sau prin neprezentarea acestuia la activitățile desfășurate, putem vorbi de abandon școlar timpuriu. Statisticile arată că abandonul școlar este mai prezent în mediul rural decât în mediul urban, iar motivele abandonului pot fi:
Școala este cel de-al doilea mediu în care copiii învață să gestioneze ce presupune a face ceva greșit sau mai puțin corespunzător împrejurărilor în care se află, primul mediu fiind cel de acasă, întreținut de contactul cu membrii familiei. Însă, percepția asupra lucrurilor mai puțin bine făcute cuprinde foarte multe nuanțe și unele dintre acestea pot amprenta personalitățile copiilor pe termen lung.
Eșecul, în cadrul spațiului educațional și raportat la atingerea finalităților pe care școala le propune elevilor, rămâne un termen ce își depășește semnificațiile surprinse în dicționar. Însă, continuăm să folosim termenul de „eșec” prin prisma amplitudinii emoționale pe care o generează uneori în viețile copiilor. Cu alte cuvinte, folosim pe mai departe structura „frică de eșec” pentru frica de a lua note mici, de a nu promova teste și examene, de a nu obține un rezultat așteptat la diverse concursuri școlare, de a nu „mulțumi” profesorii, de a nu reuși să învețe cât și-au propus, de a nu reuși să respecte un program stabilit ș.a.m.d. În fapt, nimic din toate aceste aspecte enumerate nu reprezintă eșecuri, însă impactul lor asupra elevilor se poate resimți ca fiind unul puternic, deseori reprezentând o „înfrângere” emoțională, uneori fără ca evenimentele să aibă loc. Mai exact, elevii își proiectează evenimentele alături de sentimentele derivate lor și astfel, se naște frica legată de concretizarea lor.
Potrivit Martin și Marsh (2003), frica de a eșua este cauzată fie de dorința de a munci constant, până la epuizare, fie de tendința de a proteja sinele, perceput ca fiind extrem de vulnerabil în fața unui eventual insucces.
Alternativa educațională Step by Step a constituit timp de 13 ani pentru mine, ca dascăl, o adevărată provocare. Alternativa Step by Step m-a ajutat să înțeleg că putem găsi răspunsuri la toate întrebările dacă încercăm să le căutăm împreună, dascăl și elevi. Pas cu pas am învățat că noi, învățătorii, avem sarcina să îi învățăm pe elevi să învețe, să îi abilităm cu anumite tehnici de învățare eficientă, să-i pregătim pentru viață. Pe parcursul acestor ani am înțeles Și că învățarea trebuie să fie mai mult un proiect personal al elevului iar dascălul să fie un asistent al acestuia cu rol de organizator, animator, manager al situațiilor de instruire prin care să faciliteze învățarea eficientă. Nu în ultimul rând, am înțeles că societatea are nevoie de oameni liberi, cu o minte îndrăzneață, care caută să pătrundă înțelesul adevărat al lucrurilor - exact ceea ce oferă alternativa Step by Step.
Programul Step by Step la ciclul primar a fost creat ca un răspuns la marile schimbări din societate. În clasele Step by Step se oferă copiilor numeroase ocazii de a face descoperiri explorări și experimente diverse. Aceste ocazii îl fac pe copil să devină conștient încă din clasa pregătitoare că tot ceea ce se întâmplă în viață este interdependent. Ceea ce oferă această alternativă educațională este un model viitoarelor generații, în cadrul unei societăți deschise, deoarece îi încurajează pe copii să devină cetățeni activi și să aprecieze valorile unui mod de viață democratic.