Toate modificările se învârt în jurul informației. Vitalitatea zilnică pune la dispoziție necontenit proiecții noi oamenilor, care, în același timp, aduc remedieri lucrurilor ce au chiar scopul de a le ușura traiul. Până nu demult, specializarea la locul de muncă viza un domeniu restrâns, deseori un loc de muncă unic, însă nu se poate spune același lucru despre zilele de astăzi. Tendința de schimbare continuă se evidențiază și în domeniul educației. Acum idealul educațional vorbește despre educația permanentă, pe când la începuturi era suficient ca școala să pregătească individul pentru societate. Modernizarea învățământului primar presupune dezvoltarea unor condiții favorabile și crearea unor situații de învățare în care copiii să se dezvolte în acord cu cerințele viitorului, generând o nouă formă de artă. Procesul de învățământ cuprinde predarea, învățarea și evaluarea fiind în strânsă legătură cu alegerea celor mai potrivite metode didactice.
Aruncând o privire asupra procesului de învățământ îl putem analiza din trei perspective:
1. Funcțională: Ce obiective se urmăresc? De ce? Spre ce se tinde?
2. Structurală: Cine participă la desfășurarea procesului educației? Ce potențial au cadrele didactice? Ce potențial au studenții? În ce condiții se desfășoară activitatea educativă? Cu ce resurse?
3. Operațională: Cum se desfășoară procesul de învățământ? Cum se îmbină predarea-învățarea-evaluarea? Ce metode se utilizează?” (Popescu Anamaria, 2019, p.1)
Metodele de învățământ, ca o componentă operațională a procesului de învățământ, își pot aduce aportul crearea unei noi forme de artă prin îndeplinirea unui set de roluri precum:
- Înlesnirea proiectării didactice;
- Punerea elevului în centru;
- Dezvoltarea și valorificarea resurselor cognitive, afective și acționale ale elevilor;
- Crearea unei participări colaborative a profesorului cu elevul;
- Clădirea dorinței de a învăța prin cooperare, în echipă, colectiv sau individual;
- Contribuirea la creșterea activismului și a creativității;
- Sprijinirea profesorului în a oferi elevilor ocazia de a se implica în procesul propriei formări;
- Promovarea unei culturi a calității;
- Facilitarea dobândirii de competențe solide, ce servesc în diverse contexte de viață;
- Captarea și menținerea interesului copiilor;
- Atingerea obiectivelor propuse.
Metodele didactice moderne antrenează elevii în activități și facilitează creșterea calității procesului instructiv-educativ prin valoarea activ-formativă asupra personalității elevului și prin natura activ-participativă. Prin scopul pe care îl au dirijează interacțiunea elevilor între ei, nu doar cu profesorul, având loc formarea unui spațiu reconfortant pentru instruire. (Popescu A., 2019) Cu cât mijloacele tehnice se modifică, cu atât trebuie să se modifice și maniera în care se pregătesc oamenii. Rolul școlii nu mai trebuie să fie doar acela de transmitere de informații; elevii trebuie ca pe perioada școlarității să dezvolte valori, atitudini, interese, motivații și să își dezvolte aptitudini. Una din problemele metodelor didactice tradiționale este că pozițiile profesorului în care explică, arată, dovedește, dictează, demonstrează, întreabă, testează și evaluează nu mai întâlnesc în totalitate nevoile prezentului și pe cele ale viitorului. Metodele didactice moderne se nasc din dorința de a elimina accentul pus pe cantitatea cunoștințelor, ci pe dezvoltarea abilităților ce sunt necesare pentru poziționarea pozitivă a copiilor spre autoeducare. Totodată nu putem uita de valoarea metodelor didactice tradiționale testate și aplicate în diverse contexte ce au fost baza dezvoltării și până acum. (Gejdoš M., 2019)
Metodele de învățământ pot impacta atitudinea elevului față de un subiect, de o lecție, de o disciplină sau poate chiar de școală în mod general. Aceste sunt arme puternice în mâna profesorilor care pot influența drumul spre viitor atât în sens pozitiv, cât și în sens negativ. Poate chiar pandemia și intrarea în mediul online a trasat direcția de modernizare a procesului de învățământ din România dat fiind faptul că profesorii și-au revizuit și adaptat metodele didactice utilizate care nu pot fi utilizate la întâmplare, aleatoriu, ci ele trebuie să aibă în vedere urmărirea anumitor obiective.
Bibliografie
Popescu, Anamaria. (2019). Rolul metodelor interactive de predare-învățare-evaluare în activitatea didactică universitară. (researchgate.net)
Gejdoš, M. (2019). Modern Trends in Education, International Journal of New Economics and Social Scients (p. 223-233)
Publicat de:
Isac Ramona Pansela
Profesor înv. primar, la Școala Gimnazială Slobozia Bradului, Vrancea .
