Comunicarea reprezintă o relație de reciprocitate ce stă la baza funcționării procesului de învățământ derulat în școală. Abordarea constructivistă îl poziționează pe elev în centrul activității instructiv-educative, iar rolul profesorului este acela de coordonator și de îndrumător al căii spre succes. Fără comunicare și colaborare, elevul se pierde în neant, iar contextul actual este prielnic acestui lucru. Prin urmare, profesorului îi revine sarcina de a-l face pe elev să conștientizeze rolul educației în viața sa, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung.
Societatea a evoluat, mentalitatea s-a schimbat și este necesar să le insuflăm copiilor dragostea față de carte, fiind un exemplu din toate punctele de vedere pentru aceștia. Nu de puține ori întâlnim bariere în comunicare, dar ține de noi cum gestionăm terțele situații, de la aplanarea conflictelor până la diminuarea sau chiar stoparea abandonului școlar.
După cum am menționat anterior, comunicarea este biunivocă, de la profesor la elev și invers, iar pentru ca acest lucru să poată fi realizabil, este necesară implicarea tuturor factorilor, de la crearea unui climat socio-afectiv propice derulării actului educațional la apelarea la cele mai bune metode(tradiționale și moderne), mijloace, strategii, forme de organizare și metode de evaluare. Această meserie nu este ușoară, ea formează și dezvoltă personalități, modelează suflete, creează frumosul, însă dacă o practici din pasiune, îți aduce cele mai mari satisfacții.
Din păcate, numărul copiilor cu cerințe educaționale speciale s-a înmulțit și depinde de noi cum îi facem să se integreze în învățământul de masă. Percepția asupra lor trebuie schimbată, iar egalitatea de șanse, aplicată și promovată. Nu noi decidem cum să ne naștem, din ce familii să facem parte, ce poziție socială să avem, dar depinde de noi cum alegem să fim, cum să ne comportăm și ce atitudine să avem față de semenii noștri. Așa cum spuneam, numărul copiilor cu deficiențe este în continuă creștere, iar acceptarea lor este imperios necesară. Este nevoie de o schimbare de sus în jos și de jos în sus, dar pic cu pic se face lac și ar fi bine să fim noi schimbarea și să promovăm adevărul, binele, frumosul, adică adevăratele valori, precum: solidaritatea, respectul, cinstea. Nu ne costă nimic să facem bine, iar aceste modele sunt preluate de către copii din familie, din școală, din societate. În ciclul primar, în cadrul orelor de educație civică, acestea pot fi cultivate, prelucrate și însușite cu ușurință.
Pentru a avea o bună relație cu copiii, este importantă crearea și menținerea unei bune relații școală-familie-comunitate, iar acest lucru este posibil printr-o bună comunicare.
Din cele spuse mai sus, se confirmă rolul socializării și al relației deschise pe care o avem la clasă. Pentru o mai bună înțelegere, profesorul trebuie să țină cont de particularitățile individuale și de vârstă ale elevilor, să știe cum să se facă înțeles, adică să urce și să coboare la orice nivel. Se cunoaște faptul că elevii îi iubesc mai întâi pe cei care le predau, iar apoi disciplina.
La clasă îndeplinim mai multe roluri, și anume: de părinte, de frate, de soră, de prieten, de confident, iar pentru a-i dezvolta armonios, ar fi bine să ne dăm seama de menirea noastră, deoarece noi îi putem forma, dar și deforma.
Pentru ca activitatea de la clasă să dea roade, este necesar să implicăm toți factorii meniți să asigure reușita școlară. Nu putem omite faptul că unii elevi ajung chiar să abandoneze școala din cauza lipsei unei bune comunicări între elevi, profesori și familie.
Am poziționat în prim plan această minunată relație, deoarece fără dialog nu putem ajunge la un numitor comun, nu putem să închegăm o relație frumoasă, apropiată cu elevii noștri și stă în putința noastră să facem acest lucru. Am amintit copiii cu deficiențe pentru că sunt priviți diferit, iar asta se întâmplă din cauza lipsei unei comunicări deschise în cadrul familiei, dar și la școală. Lipsa acesteia conduce și la fenomenul de abandon. De asemenea, reprezintă cauza apariției tuturor neplăcerilor cu care ne confruntăm zilnic.
Indiferent de tipul comunicării (verbală, nonverbală, para verbală), cu toții ar fi bine să avem o relație cât mai bună cu elevii și să rupem granițele ce pot interveni între noi. Cu cât suntem mai apropiați de ei, cu atât vom putea rezolva mai rapid problemele care pot apărea.
Din cele enunțate anterior, am vorbit despre schimbare, dar ține de fiecare cum observă și pune în aplicare asta. Degeaba conștientizăm acest aspect dacă nu facem nimic. Mulți dintre noi ne complacem în diverse situații pentru a nu ieși din zona de confort, dar dacă nu privim în viitor și nu ne pliem pe noile cerințe, nu ne vom face înțeleși și vom crea un zid impenetrabil între noi și copii, lucru pe care nu ni-l dorim.
Noi putem fi prietenii lor, refugiul lor, izvorul nesecat care contribuie la creșterea și dezvoltarea lor. Noi le oferim încredere, le udăm rădăcinile și îi ajutăm să zboare ușor spre destinația dorită, pregătindu-i pentru viața de adulți.
Dragi colegi, în mâinile noastre stă schimbarea, de noi depinde calitatea actului educațional.
Având în vedere mențiunile făcute, putem concluziona faptul că de o bună comunicare atârnă reușita generațiilor următoare. Și este responsabilitatea noastră să folosim toate resursele pentru ca elevii să facă față rigorilor venite din partea societății care se află în perpetuă evoluție și schimbare.
Publicat de:
Buză Lavinia-Ramona
Profesor înv. primar, la Școala Gimnazială nr.1, Rovinari.