Se spune că istoria e scrisă de învingători. Dar oare chiar așa să fie? Până în acest moment nu am primit nici un răspuns clar. Clar este că istoria tinde să se repede, Marele istoric Nicolae Iorga preciza faptul că „un popor care nu-și cunoaște trecutul e condamnat sa-l repete”. Acest lucru l-am observat cu toții, însă nu reușim, dintr- un motiv pe care nu îl putem defini cu precizie să învățăm din experiențele trecute, din evenimentele istorice și astfel ne regăsim într-o roată samsara care se tot repetă, bineînțeles sub o altă formă. Clare sunt însă evenimentele istorice ce ne precedă și care au fost sistematizate într-o disciplină denumită Istorie care se predă în sistemul de învățământ românesc începând cu clasa a IV-a și este predată timp de nouă ani, până la finalul clasei a XII-a.
Istoria, care a devenit o materie relativ importantă de o oră, maxim două, în sistemul de învățământ românesc, este vizibil diferită în comparație cu alte materii. Istoria suntem noi, strămoșii noștri, evenimentele prin care aceștia au trecut, care i-au marcat și care i-au condus într-o anumită direcție care ne conturează societatea actuală contemporană. Istoria a fost definită ca fiind o știință a adevărului înfăptuit. Sinteza experiențelor trăite de strămoșii noștri a devenit o sursă de cunoaștere care conduce la fapte istorice exacte.
Predarea disciplinei Istorie în sistemul de învățământ este vizibil diferită în comparație cu alte materii școlare. Istoria, ca disciplină predată are un scop civic, ar trebui predate și învățată cu sufletul și nu memorată, ar trebui să inspire să creeze crezuri și aspirații înalte, să propulseze, să înflăcăreze și să trezească în tinerii cursanți sentimente de mândrie, acele stări afective dar și raționale care concură la dezvoltarea holistică a personalității elevului. Istoria urmărește și transmiterea unor valori morale, formative față de evenimentele trecute, precum și manifestarea respectului vis-a vis de valorile unei culturi, precum și educarea valorilor și a atitudinilor.
Disciplina Istorie asigură elementele necesare de înțelegere a proceselor și fenomenelor istorice în toată complexitatea lor și stabilește cu precizie conexiunea existentă dintre cauză și efect. Astfel elevii pot dobândi un model rațional care îi va conduce la înțelegerea dezvoltării istoriei în ansamblul ei, la formarea unei concepții vis a vis de societatea umană, la înțelegerea în mod logic a evenimentelor și proceselor istorice ce conduc la generalizare și abstractizare.
Finalizarea disciplinei Istorie, care debutează ca predare în clasa a IV și este predată timp de nouă ani, până la finalul clasei a XII-a are ca obiective următoarele competențe generale:
- Cunoașterea și interpretarea datelor istorice;
- Utilizarea în contexte diverse a coordonatelor și reprezentărilor în timp și spațiu;
- Utilizarea critică și reflexive a limbajului de specialitate și a surselor istorice;
- Manifestarea comportamentului civic prin valorizarea experienței istorice și a diversității socio-culturale.
Predarea disciplinei Istorie reprezintă o formă fundamentală de activitate școlară care se desfășoară sub impulsul unui câmp motivațional influențat de starea interioară a elevului, o busolă care ne ajută să înțelegem lumea, evoluția societății, care ne oferă identitate, un sens moral dar și direcții comparative.
Un mijloc de prețuire a trecutului, Istoria este o știință care ne relevă trecutul nostru, este o cale pentru a ne înțelege trecutul, a trăi în prezent și a ne modela viitorul.
Bibliografie:
Păun, Ștefan. (2007). Didactica istoriei. București: Editura Corint.
Publicat de:
Prof. Chiran Lenuța