Pe lângă inteligența logico-matematică și cea lingvistică ce pot fi măsurate și comparate cu ajutorul testelor de determinare a coeficientului de inteligență (IQ), mai există și alte tipuri de inteligență numite inteligențe emoționale.
Dr. Howard Gardner, profesor de educație la Universitatea Harvard, sugerează că noțiunea tradițională de inteligență bazată pe testarea coeficientului de inteligență este prea limitată și susține că există un spectru larg de inteligențe, printre care și inteligența interpersonală. O persoană care are un nivel ridicat al acestui tip de inteligență reușește să colaboreze foarte bine cu cei din jurul său, obținând un randament maxim în cadrul activităților de grup. O astfel de persoană, atunci când are o problemă, nu zice: Lasă-mă puțin să mă gândesc și apoi îți transmit concluzia, ci Să discutăm împreună această problemă pentru a o înțelege mai bine.
Această inteligență interpersonală are patru componente esențiale: organizarea grupurilor, negocierea soluțiilor, relațiile personale, analiza socială. O astfel de persoană poate fi un excelent lider, un mediator, un partener sau un consilier. Pentru cadrul didactic, ar fi ideal ca toate aceste componente să fie bine dezvoltate. Meseria sa implică un contact direct cu un grup de persoane și trebuie să știe cum să gestioneze relațiile cu aceștia. Copiii sunt influențabili și schimbători, iar dorința lor de afirmare nu trebuie să intre în conflict cu autoritatea învățătorului.
Trebuie să recunoaștem însă că nu este foarte simplu ca o persoană ca o persoană să dețină la un nivel corespunzător toate cele patru caracteristici ale inteligenței interpersonale. De aceea, profesorul trebuie să-și dezvolte unele calități personale: curiozitatea, tendința de a fi în permanență bine informat, încrederea în puterea proprie de judecată, deschiderea către noi idei, înțelegerea opiniilor altor oameni, onestitatea.
Inteligența interpersonală nu este importantă numai pentru profesor, ci și pentru elevi. Activitatea școlară nu are numai rol de informare. În calitate de formatori de caractere, cadrele didactice au datoria să îi pregătească pe elevi cât mai bine pentru provocările vieții, iar una dintre marile provocări o constituie abilitatea cu care o persoană reușește să se impună în cadrul unui grup și să colaboreze cu membrii acestuia.
În societatea informațională în care trăim în prezent, activitatea individuală nu mai are ponderea din trecut. Acum, cele mai dificile obiective se realizează în echipe, iar eficiența acestor echipe depinde de modul în care membrii reușesc să colaboreze. Astfel de deprinderi trebuie să se formeze încă din copilărie, iar școala are un rol important în această direcție.
Instruirea prin cooperare determină stabilirea unor relații mai bune, mai tolerante, sporește încrederea de sine și empatia. Elevii pot realiza obiectivele mai ușor conlucrând pentru a îndeplini sarcini comune. Ei urmăresc să obțină rezultate optime pentru întregul grup, nu doar pentru sine. Spre deosebire de alte tipuri de inteligență, exercițiul poate aduce îmbunătățiri substanțiale inteligenței interpersonale.
În activitatea lor, profesorii trebuie să țină seama de faptul că perioada copilăriei este specială. Copiii au tendința de a vedea lucrurile numai în alb și negru, iar cadrul didactic trebuie să își exprime calitățile personale prin intermediul unei comunicări didactice adecvate. Elevul poate fi educat fără să se facă apel la mijloace care ar afecta negativ personalitatea copilului. De asemenea este posibilă integrarea copiilor marginalizați în cadrul colectivului, sunt aplanate conflictele din faza incipientă și se îmbunătățește procesul de feed-back printr-o comunicare directă și deschisă. Ceea ce este foarte important este faptul că un bun pedagog trebuie să-i învețe pe elevi să își exprime sentimentele și opiniile, renunțând la complexe care le limitează potențialul și pot avea efecte grave mai târziu.
Am enumerat câteva beneficii ale unei comunicări didactice care să țină seama de inteligența interpersonală a elevilor și a învățătorului. Pentru ca profesorul să fie un exemplu pentru elevii mileniului III, este necesară o pregătire foarte atentă pe plan psihologic, care să includă atât psihologia copilului, cât și cea proprie.
Bibliografie:
Goleman, Daniel - Inteligența emoțională, București, Curtea Veche Publishing, 2001.
Publicat de:
Florescu Rodica
Profesor înv. primar, la Școala Gimnazială „Ion Creangă”, Suceava.