Lectura, biblioteca și dezvoltarea personală a copilului

Conexiuni într-o pledoarie pentru citit

Într-un articol anterior, vorbeam despre rolul lecturii în dezvoltarea inteligenței emoționale. Aminteam acolo despre pedagogia basmului și scriam despre exemplele pe care poveștile le oferă prin personaje.

În acest articol aș vrea să fac niște conexiuni între lectură, bibliotecă și dezvoltarea personală a copilului. Scriam în articolul precedent despre inteligența emoțională și despre cum se poate crește și cultiva ea prin lectură.

Poate vă veți întreba de ce abordez această temă legată de lectură, bibliotecă și dezvoltare personală. După finalizarea cursurilor postuniversitare de profesor documentarist și științele ale informării, m-am dedicat și mai mult profesiei de bibliotecar deoarece îmi oferea o anumită libertate. Și aici mă refer la libertatea de creație în cadrul proiectelor educaționale, alături de elevi și de cadrele didactice am dat viață personajelor prin activități desfășurate în bibliotecă, am abordat teme precum natura în literatură, rolul pedagogic al basmelor, tradițiile în conștiința poporului român, lectura și dezvoltarea tipurilor de inteligență, legătura dintre muzică și poezie etc.

Desfășurând astfel de activități, am văzut cum o parte din elevii, inițial dezinteresați de lectură, au devenit atrași de lumea fantastică a operelor literare. Așa am înțeles că elevii au nevoie de mai mult decât o simplă bibliografie pentru citit. Ei au nevoie de un motiv întemeiat pentru care ar trebui să citească. Unii citesc din curiozitate, alții din dorința de a se cultiva dar sunt și tineri care nu înțeleg, ca să citez titlul unei cărți, „care-i faza cu cititul?” Ceva gen : „convinge-mă să citesc!”

Revenind la subiect, voi face o trecere în revistă a tipurilor de literatură pe grupe de vârste, și a influențelor pe care aceasta o are asupra copiilor.

A). Literatura pentru copii (basme populare, basme culte, povești, povestiri, romane poezii, fabule, ghicitori) se adresează micilor școlari de la clasele primare. Ea are rol educativ atât prin mesaj cât și prin personajele care populează acest univers magic, rol recreativ și de schimbare a percepției asupra mai multor aspecte din viață.

Am văzut elevi care citind, au depășit stări de anxietate sau de depresie. Am întâlnit copii cu părinții plecați în străinătate, care prin lectură și-au mai alinat dorul. Am avut de-a face și cu elevi de alte naționalități, mutați de curând în orașul nostru , cu dificultăți de a se integra în clasă și în societate. Astfel, venind zilnic la bibliotecă, aceștia au prins drag de citit, și-au perfecționat limba română și, în final, au reușit să se integreze în școală și în comunitate.

Elevi care aveau un fond emoțional mai sensibil, atunci când pășeau în bibliotecă și împrumutau cărți, deveneau atât de captivați de lectură, încât uitau de temeri devenind una cu personajul preferat, și trăiau la maxim acțiunea cărții.

Îmi amintesc și acum cum în cadrul unei activități desfășurate în bibliotecă, despre figurile de stil în poezia lui George Coșbuc, o fetiță mi-a mărturisit că ea compune poezii ca să uite de certurile dintre părinți. Am realizat atunci cum intuiesc copiii efectele terapiei prin scris. Alți copii mi-au dăruit, pe coli frumos colorate, povești compuse de ei.

M-au emoționat și am realizat că este cumva falsă ideea cum că elevii nu mai citesc. Ei citesc doar că ei sunt altfel. La ei contează felul în care îi atragem spre lectură și modul în care le prezentăm biblioteca contează enorm.

B). Literatura pentru gimnaziu, cuprinde atât cărți din literatura română cât și universală, clasice și moderne. Prin romanele de aventură din literatura română și universală, tinerii învață să facă asocieri între cărți diferite din perioade diferite dar care tratează aceeași temă iar prin poezie învață gândirea analitică, critică și își exersează creativitatea.

Deseori, în cadrul activităților educative, am dezbătut împreună cu elevii opere literare, îndrumându-i prin întrebări să găsească sensuri și explicații față de atitudinea autorului față de un anumit personaj, față de anumite probleme de viață iar prin caracterizările făcute personajelor, am descoperit ce trăsături morale apreciază și ce nu apreciază, ce sisteme de valori au, ce ar fi făcut diferit dacă ar fi fost în locul personajului sau al autorului.

Am observat cum anumiți copii, de regulă mai distrați de felul lor, descoperind literatura care trata probleme psihologice, sociale, politice, au devenit mult mai serioși și dornici de cunoaștere. Și ca să merg mai departe, mulți dintre elevi au ales să opteze pentru un anumit domeniu, în cariera lor, datorită unui anumit tip de lectură.

Literatura pentru gimnaziu diversifică genurile și speciile literare pe care le înfățișează copiilor punându-i în fața unei palete foarte vaste de tipologii umane, de caractere, de comportamente. De aici încolo literatura are și rolul de a intriga, de a stârni curiozitate și dorință de dezbatere.

Aparent numărul elevilor de gimnaziu care frecventează biblioteca este mai mic față de numărul elevilor de la ciclul primar. Oricum ar fi, încerc să-i atrag cum pot și cât pot de mult spre bibliotecă și spre citit.

Odată cu apariția cărților digitale și având în vedere ecranizarea multor opere literare, școlile au fost dotate cu echipament adecvat, necesar procesului instructiv-educativ (laptopuri, table inteligente, tablete, videoproiector, etc). Vizionând filme și piese de teatru realizate după anumite opere literare sau urmărind prezentări Power Point despre viața și activitatea literară a diverșilor scriitori, curiozitatea elevilor este ca și stârnită.

Există copii care au fost victime ale bullyingului dar care au reușit să-și vindece rănile și prin citit. Astfel regăsindu-se în anumite personaje din anumite cărți („Minunea”), astfel de copii au găsit puterea să treacă peste traume, crescându-și stima de sine. De cealaltă parte, copii care au agresat alți copii, urmărind un film sau citind o carte, au înțeles gravitatea faptelor comise.

Lectura schimbă. Lectura înnobilează caractere și îmblânzește suflete. Ea are puterea de a ne face viața mai frumoasă dar și de a încuraja.

Lecturi precum „Minunea” pe lângă faptul că abordează tema bullying-ului, arată și cum ne putem accepta pe noi înșine, în ciuda unor defecte fizice dar și cum ne putem schimba perspectiva asupra vieții. Suferința este la tot pasul, nimeni nu este scutit de ea, contează însă cum o gestionăm.

De multe ori, o carte citită, fie în format digital, fie în format letric, face mai mult decât o oră de dirigenție sau mai mult decât o sancțiune. Căci, ea, cartea, prin vocea scriitorului, are acea putere blândă de a sensibiliza, uneori până la lacrimi. Este un fel aparte, prin care doar scriitorul poate bate la ușa conștiinței cititorului, declanșând astfel schimbarea în bine.

În încheierea acestui articol, deși știu că ar fi mai multe de spus, aș vrea să concluzionez următoarele:

1. Aparent plictisitoare sau neinteresantă, lectura are puteri magice asupra psihicului unui copil;
2. Dincolo de îmbogățirea vocabularului și a imaginației și dincolo de dezvoltarea gândirii, lectura poate fi o formă de terapie, de identificare și de regăsire, având ca rezultat chiar și vindecarea traumelor;
3. Lectura corectează, îndrumă;
4. Lectura ajută la depășirea anxietății și a depresiei;
5. Lectura potolește furia;
6. Lectura ajută la integrarea în comunitate.

Fără cărți și biblioteci, fie ele și virtuale, probabil că am fi cumva pierduți din punct de vedere cultural. Apariția bibliotecilor este un amestec de istorie și poveste dar asta sporește și mai mult importanța acestui spațiu de cultură.

 

Bibliografie:

Pamfil Alina, Didactica literaturii. Reorientări, Editura Art, 2016.