Dezvoltarea personalității - Teorii umaniste ale personalității - Abraham Maslow și Carl Rogers

Conform lui Maslow, oamenii tind să-și satisfacă mai întâi nevoile primare (nivel inferior) în circumstanțe normale, urmând apoi să îndeplinească nevoile de nivel superior. Mediul în care creștem joacă un rol crucial în dezvoltarea noastră. Într-un mediu propice, avem șansa de a crește sănătoși și de a ne descoperi și crește potențialul moștenit. Însă, dacă mediul nu este favorabil, dezvoltarea noastră poate fi afectată, nereușind să atingem standardele normale. Fiecare individ este unic, iar dorința de auto-actualizare se manifestă diferit pe vieții. Realizarea de sine este un proces continuu de evoluție, mai degrabă decât o stare finală perfectă. Astfel, aspirația către auto-actualizare poate lua diverse forme, de la a deveni sau mamă ideală, a fi un exemplar sportiv, până la exprimarea prin artă pentru a-și atinge potențialul maxim.

Carl Rogers dezvoltă conceptul de sine ca o entitate alcătuită din trei componente interconectate: stima de sine, imaginea de sine și sinele ideal. Aceste elemente ne ajută să ne percepem ca ființe umane, să nu integrăm în societate și să nu gândim la propria persoană. Potrivit lui Rogers, toți oamenii sunt înrădăcinați în esența lor bună și aspiră întotdeauna către auto-actualizare, către a deveni indivizi complet funcționali. Persoanele complete funcționale trăiesc în armonie cu ceilalți și cu lumea din jurul lor, încredere în sine și capacitatea de a interpreta viața într-un mod constructiv, generând astfel noi experiențe și depășind provocările cu ușurință. Cu câte congruența dintre imaginea de sine și imaginea ideală este mai mare, cu atât persoana se apropie mai mult de auto-actualizare și devine o persoană completă funcțională.

Carl Rogers are Psihoterapia rogersiană care are empatia pe primul plan, aceasta presupunând: „a percepe cadrul de referință al altuia cu acuratețe, cu toate componentele sale emoționale și semnificațiile care-i aparțin ca și cum ești cealaltă persoană, dar fără a pierde din vedere condiția de ca și cum”. Acest lucru înseamnă un progres cognitiv și emoțional amplu pentru a vedea situația cu ochii celuilalt. Rogers spune că terapeutul trebuie să comunice pacientului/clientului congruența, acceptarea necondiționată, neutralitatea binevoitoare și înțelegerea empatică, comunicarea fiind instrumentul ce dezamorsează conflictele interpersonale și interculturale.

Rogers spune că empatia este implicarea în comunicarea cu celălalt, absența evaluării, a judecății, a măsurării și deminării unui efect pentru interlocutor de percepere a lumii într-un fel noi, care îl ajută să meargă mai departe. Rogers propune prin terapia sa și practica verbalizată înțelegerii empatice a experienței trăite aici și acum, sincronizarea și verificarea continuă a înțelegerii mesajelor imediate, a răspunsurilor primite neîncetat prin canalele verbale și nonverbale.

Principul de bază al teoriei lui A. Maslow este faptul că niciodată o persoană căreia nu îi este îndeplinită o nevoie nu poate avea motivație către o altă nevoie până ce ajunge auto-actualizare. Maslow lasă loc și altor factori care modelează personalitatea, iar cel mai important este mediul în schimbarea personalității. O personalitate auto-realizată devine model, iar motivul pentru care o persoană nu face progrese în direcția auto-actualizării este din cauza mediului, mai ales din cauza educației deficitară care nu poate schimba o persoană slab pregătită pentru viață într-o persoană cu o abordare pozitivă.

 

Implicații practice ale teoriei în domeniul profesional, însoțite de reflecții critice

Conceptul de educație centrată pe elev a fost folosit prima data de către C. Rogers. În viziunea sa, educatorul trebuie să creeze pentru elev un mediu cald, pozitiv și de acceptare de sine, iar scopul educației este dezvoltarea capacităților și tehnicilor de învățare.

Abraham Maslow vine în completarea lui Rogers și aduce mai multe afirmații la conceptul de educație centrată pe elev:

• Fiecare individ se naște cu o anume natură interioară;
• Această natură interioară este formată și influențată de experiențe, gânduri și trăiri inconștiente, dar nu este dominată de aceste forțe;
• Indivizii își controlează cea mai mare parte a propriului comportament;
• Copiilor trebuie să li ofere posibilitatea de a lua cât mai multe decizii privind propria lor dezvoltare;
• Părinții și educatorii sunt rugați să joace un rol important în a le oferi copiilor posibilitatea de a face alegeri înțelepte.

În concluzie, cei doi văd educația și instruirea elevilor că trebuie să pornească de la ideea auto actualizării, dar educația și învățarea centrată pe elev trebuie să pună elevul și profesorul într-o interacțiune dinamică, astfel încât elevii să fie direct implicați în procesul de învățare. Elevul este o personalitate individuală, iar calitatea învățării este legată de calitatea relației profesor-elev, profesorul creând elevului un climat bazat pe încredere și respect, iar elevul să se angajeze că va fi focusat pe procesul său de formare și dezvoltare.

Pentru consilierea educațională, Rogers pornește de la premisa că omul este o ființă activă, auto formativă care dispune de un potențial latent ce trebuie realizat prin auto-actualizare, iar la baza acestei dezvoltări stau trei condiții: congruența în relații, atitudinea pozitivă și empatia. Relațiile familiale și modelul educațional al familiilor constituie baza unui elev sau copil spre autorealizare.

Maslow, prin piramida nevilor personalității spune că o elevul dezvoltă anumite trăiri afective care conferă existenței sale un anumit sens, acest lucru întâmplându-se datorita interacțiunii nivelului interpersonal cu cel transpersonal, iar acest lucru ne ajută să înțelegem elevul, iar elevul să percepe împlinit.

În concluzie, cei doi percep consilierea educațională a elevului ca fiind un lucru interior care provine de la elev pentru ca el să se simtă împlinit, dar acest lucru se întâmplă și cu ajutor din exterior, mai ales cu ajutorul familiei.

 

Bibliografie:

Luchian, T. (2009). Bazele psihologice ale procesului instructiv-educativ centrat pe elev/student.
In Totalizare a activității de cercetare a cadrelor didactice (pp. 152-158).
McLeod, S. A. (2014). Carl rogers. Simply Psychology. (www.simplypsychology.org/carl-rogers.html)
McLeod, S. A. (2022). Maslow's hierarchy of needs. Simply Psychology. (www.simplypsychology.org/maslow.html)
Schultz, DP și Schultz, SE (2016). Teorii ale personalității . Cengage Learning.
Sitar-Tăut, D. (2011). Concepții moderne privind imaginea și percepția personalității. Studia Universitatis Moldaviae (Seria Științe Sociale), 43(3), 114-117.
Raileanu, O. (2017). Abordări teoretice și implicații practice în consilierea familiei cu preadolescenți. Studia Universitatis Moldaviae (Seria Științe ale Educației), 105(5), 122-129.
Constantinescu, P. M. (2011) Aspecte ale comunicării în psihoterapia centrată pe persoană.
Pîslari, S. (2015). Empatia în psihoterapie. (http://dir.upsc.md:8080/xmlui/handle/123456789/3252)