Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, termenul „management” definește „activitatea și arta de a conduce”, motiv pentru care includem fără echivoc activitatea de învățare în rândul activităților cărora un bun management le este necesar.
Învățarea nu reprezintă în sine un proces singular, ci suma unor activități, a unor eforturi și diligențe asumate de ambele părți ale raportului educațional (profesorul și elevul) care, la rândul lor, ajung să fie influențate de o serie de factori importanți în obținerea rezultatelor finale, posterioare exercitării actului educațional.
Vorbind despre managementul învățării este relevat concret faptul că această activitate cade în sarcina elevului, însă nu trebuie să lipsim de considerație aportul considerabil al profesorului, acesta fiind chiar conducătorul, călăuzitorul actului educațional, a cărui responsabilitate nu trebuie să privească doar transmiterea informației teoretice, ci și insuflarea elevilor săi a pasiunii pentru învățare prin evidențierea unor tehnici și metode ce le-ar putea fi propice realizării concrete și eficiente ale acestui proces.
Mai precis, una dintre datoriile profesorului ce ajunge nu de puține ori să fie subapreciată este aceea de a transforma procesul de învățare într-unul de stârnire a curiozității elevului, astfel încât dorința acestuia să nu se rezume la îndeplinirea sarcinilor sale școlare sub forma necesității lor, ci sub forma dorinței de satisfacere a unor nevoi de cunoaștere prin umplerea unor goluri informaționale și câștigul unor noi resurse.
De altfel, spre a ne concentra asupra subiectului, menționăm, așa cum am precizat și prin reliefarea definiției anterioare, faptul că managementul învățării este arta de a identifica modalitatea corectă de a conduce actul educațional, în fapt, mai precis, arta de a ne identifica cu sine, cu propriile aspirații de la găsirea motivațiilor la înțelegerea scopului învățării și ajungând la depistarea obiectivelor pe care dorim să le atingem prin aceasta.
Managementul învățării presupune în realitate construirea unor căi proprii prin intermediul cărora fiecare individ să se poată conecta la ceea ce dorește să asimileze, exercitându-și concentrarea și forțele de memorare, stocare a informației centrat, fără a permite defocusarea surselor exterioare.
Importanța managementului învățării nu survine doar nevoii de asimilare a informației spre formarea deprinderilor elevului, ci, mai degrabă, nevoii acestuia de a înțelege rolul a ceea ce învață, modalitățile pe care el le asimilează ca fiindu-i potrivite, timpul care îi este necesar, resursele și ambientul, modalitățile de codare și decodare a informațiilor și, nu în ultimul rând, capacitatea de critică informațională și autoevaluare finală.
Managementul învățării trebuie privit, mai degrabă, sub forma unei rutine pe care individul o stabilește cu sine și pe care și-o însușește cu asumare, astfel încât de-a lungul timpului ea nu numai că șlefuiește actul învățării, ci potențează capacitatea de învățare și conduce spre stabilirea unor legături practice cu realitatea într-un mod mult mai rapid decât cel anterior. El poate fi privit sub forma unui progres permanent, al unei practici care, deși pare să funcționeze din inerție, crește și se dezvoltă de la o zi la alta prin exercitarea acțiunilor ce o presupun cu atât mai serios, mai concentrat.
Discutând despre managementul învățării ilustrăm mai cu seamă o universalitate de metode care numai prin probarea efectivă își pot dovedi sau infirma eficiența, printre acestea omul identificându-se cu acțiunile, modalitățile, tehnicile ce îi sunt comode și adecvate asimilării. În acest sens, învățarea poate fi organizată sub forma unor timpi preciși și a unor recompense sub forma pauzelor la intervale bine stabilite, poate fi organizată sub forma exercițiilor de grup ori a practicilor de citire liberă, cu voce tare, urmată de autotestare, sublinieri ale cuvintelor ori schițarea ideilor principale și a oricăror forme sau tactici care odată exersate, repetate, însușite și probate dovedesc celui ce se află în procesul de învățare eficiența verificată prin intermediul noilor achiziții.
Într-o altă ordine de idei, managementul învățării poate fi înțeles drept cheia de verificare a calității modalităților de învățare abordate spre formarea ulterioară a competențelor, cheie obținută în urma stabilirii unui set de etape logice, premergătoare obținerii unui rezultat final, satisfăcător și gata de combătut în sfera de activitate a elevului, respectiv, școala, iar ulterior în sfera oricăror activități pentru care competențele dobândite pot fi utilizate.
Învățătura nu se obține prin șansă, trebuie căutată cu ardoare și frecventată cu sârguință. (Abigail Adams)
Publicat de:
Zorcă Ștefania