Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Lumea s-a schimbat radical, iar școala trebuie să evalueze dacă abilitățile cu care își înzestrează elevii le sunt cu adevărat de folos în viață.
In literatura de specialitate educația non-formală este reprezentată de activitățile educative organizate de alte instituții decât școala: muzee, biblioteci, cluburi ale elevilor, etc. Acest tip de educație diferă de educația formală atât prin conținut cât și prin formele de realizare, conținutul fiind organizat pe arii de interes și nu pe arii de studiu.
Educația nonformală și informală se află într-o relație complexă cu școala. Pe de o parte, școala valorifică primele achiziții nonformale ale copiilor, pe de altă parte, școala trebuie să asigure fundamentele care fac posibile educația și învățarea pe tot parcursul vieții, în varii contexte.
Din punctul meu de vedere, există un grad scăzut de conștientizare, în rândul profesorilor, a rolului educației nonformale și informale în completarea educației formale și, implicit, lipsa de preocupare pentru valorificarea celor două tipuri de educație în cadrul procesului didactic.
În schimb, alte experiențe de învățare, provenite din educația nonformală sau informală, sunt apreciate ca având un rol mai important în exercitarea profesiei. Cei mai mulți profesori își reprezintă educația nonformală sub forma unor activități extrașcolare de tipul excursii, vizite la muzee sau la case memoriale, vizionarea de piese de teatru sau film, realizarea unei reviste școlare, organizarea unui cenaclu literar sau a unor cercuri de lectură, a unor concursuri pe diferite teme etc
Perspectivele de valorificare a educației nonformale și informale în procesul didactic sunt legate de elevi și de profesori, ținând seama de potențialul ridicat de a susține motivația acestor categorii de actori implicați în realizarea actului educațional.
Consider că este de dorit ca profesorii să arate interes față de preocupările elevilor din afara cadrului educațional formal și să găsească modalități și căi de valorificare a acestora. Astfel, aceștia vor fi stimulați să aducă, în procesul învățării formale, propriile experiențe de învățare acumulate în comunitatea mică a familiei, a prietenilor, a unui grup care împărtășește hobby-uri sau interese comune.
Educația primară reprezintă o etapă crucială în formarea viitoarelor generații. În încercarea de a îmbunătăți calitatea și relevanța procesului educațional, multe școli au îmbrățișat tehnologia ca un instrument cheie. În contextul societății actuale, în care tehnologia evoluează rapid și schimbările în cadrul mediului de muncă sunt din ce în ce mai evidente, educația primară joacă un rol esențial în pregătirea elevilor pentru viitor. Acest articol explorează transformările aduse într-o școală primară prin integrarea tehnologiei în procesul de învățare.
Context:
Școala "Florile Învățării" este o instituție de învățământ primar situată într-un oraș urban. Cu o populație diversă de elevi, școala a recunoscut nevoia de a aduce inovații în procesul educațional pentru a-i pregăti pe elevi pentru cerințele secolului XXI.
Conexiuni într-o pledoarie pentru citit
Într-un articol anterior, vorbeam despre rolul lecturii în dezvoltarea inteligenței emoționale. Aminteam acolo despre pedagogia basmului și scriam despre exemplele pe care poveștile le oferă prin personaje.
În acest articol aș vrea să fac niște conexiuni între lectură, bibliotecă și dezvoltarea personală a copilului. Scriam în articolul precedent despre inteligența emoțională și despre cum se poate crește și cultiva ea prin lectură.
Poate vă veți întreba de ce abordez această temă legată de lectură, bibliotecă și dezvoltare personală. După finalizarea cursurilor postuniversitare de profesor documentarist și științele ale informării, m-am dedicat și mai mult profesiei de bibliotecar deoarece îmi oferea o anumită libertate. Și aici mă refer la libertatea de creație în cadrul proiectelor educaționale, alături de elevi și de cadrele didactice am dat viață personajelor prin activități desfășurate în bibliotecă, am abordat teme precum natura în literatură, rolul pedagogic al basmelor, tradițiile în conștiința poporului român, lectura și dezvoltarea tipurilor de inteligență, legătura dintre muzică și poezie etc.
Desfășurând astfel de activități, am văzut cum o parte din elevii, inițial dezinteresați de lectură, au devenit atrași de lumea fantastică a operelor literare. Așa am înțeles că elevii au nevoie de mai mult decât o simplă bibliografie pentru citit. Ei au nevoie de un motiv întemeiat pentru care ar trebui să citească. Unii citesc din curiozitate, alții din dorința de a se cultiva dar sunt și tineri care nu înțeleg, ca să citez titlul unei cărți, „care-i faza cu cititul?” Ceva gen : „convinge-mă să citesc!”
Revenind la subiect, voi face o trecere în revistă a tipurilor de literatură pe grupe de vârste, și a influențelor pe care aceasta o are asupra copiilor.
Înainte de a trece la dezbaterea subiectului în sine, aș vrea să menționez că după șaisprezece ani de lucru cu elevii, am văzut cum lectura modelează copiii, armonios și frumos din punct de vedere al gândirii dar și al inteligenței emoționale.
Revenind la subiect, spuneam mai sus că lectura este un factor esențial în dezvoltarea personalității copilului dar și al adultului de mai târziu. Copiii se cresc cu basme, iar personajele din povești sunt exemple de „așa da” sau de „așa nu”. Personajele pozitive sunt de cele mai multe ori , exemple de curaj, de modestie, de hărnicie, de empatie, de bunătate, iar frumusețea fizică se împletește cu frumusețea caracterului. De aceea în basme nu vom întâlni nicicând personaje pozitive urâte și personaje negative frumoase. Caracterele negative chiar dacă posedă un anumit aspect fizic plăcut, acesta se va sluți din cauza trăsăturilor morale ; în vreme ce personajele pozitive, chiar dacă din punct de vedere fizic sunt descrise sumar sau nu excelează în frumusețe, ele devin frumoase prin calitățile sufletești.
Mai există de asemenea, în literatură, personaje pe care eu le consider cumva fals negative. Bineînțeles că ele acționează în direcția opusă binelui, dar, aceste personaje au totuși și rol de pedagog pentru un personaj pozitiv în formare. Spre exemplu, în basmul Povestea lui Harap-Alb al lui Ion Creangă, Spânul, un om hidos la trup, este cel care îl inițiază pe fiul de împărat în aventura vieții lui, căci acesta era naiv, temător, neînțelept și cumva încă dependent de părinți, exact așa cum nu trebuie să fie un viitor lider.
Dezvoltând această temă referitoare la importanța lecturii în viața omului, s-ar putea spune multe. Dar ce este inteligența emoțională și ce legătură are lectura cu aceasta?
Conform lui Maslow, oamenii tind să-și satisfacă mai întâi nevoile primare (nivel inferior) în circumstanțe normale, urmând apoi să îndeplinească nevoile de nivel superior. Mediul în care creștem joacă un rol crucial în dezvoltarea noastră. Într-un mediu propice, avem șansa de a crește sănătoși și de a ne descoperi și crește potențialul moștenit. Însă, dacă mediul nu este favorabil, dezvoltarea noastră poate fi afectată, nereușind să atingem standardele normale. Fiecare individ este unic, iar dorința de auto-actualizare se manifestă diferit pe vieții. Realizarea de sine este un proces continuu de evoluție, mai degrabă decât o stare finală perfectă. Astfel, aspirația către auto-actualizare poate lua diverse forme, de la a deveni sau mamă ideală, a fi un exemplar sportiv, până la exprimarea prin artă pentru a-și atinge potențialul maxim.
Carl Rogers dezvoltă conceptul de sine ca o entitate alcătuită din trei componente interconectate: stima de sine, imaginea de sine și sinele ideal. Aceste elemente ne ajută să ne percepem ca ființe umane, să nu integrăm în societate și să nu gândim la propria persoană. Potrivit lui Rogers, toți oamenii sunt înrădăcinați în esența lor bună și aspiră întotdeauna către auto-actualizare, către a deveni indivizi complet funcționali. Persoanele complete funcționale trăiesc în armonie cu ceilalți și cu lumea din jurul lor, încredere în sine și capacitatea de a interpreta viața într-un mod constructiv, generând astfel noi experiențe și depășind provocările cu ușurință. Cu câte congruența dintre imaginea de sine și imaginea ideală este mai mare, cu atât persoana se apropie mai mult de auto-actualizare și devine o persoană completă funcțională.
Carl Rogers are Psihoterapia rogersiană care are empatia pe primul plan, aceasta presupunând: „a percepe cadrul de referință al altuia cu acuratețe, cu toate componentele sale emoționale și semnificațiile care-i aparțin ca și cum ești cealaltă persoană, dar fără a pierde din vedere condiția de ca și cum”. Acest lucru înseamnă un progres cognitiv și emoțional amplu pentru a vedea situația cu ochii celuilalt. Rogers spune că terapeutul trebuie să comunice pacientului/clientului congruența, acceptarea necondiționată, neutralitatea binevoitoare și înțelegerea empatică, comunicarea fiind instrumentul ce dezamorsează conflictele interpersonale și interculturale.
Oamenii trebuie să gestioneze o serie de aspecte ale vieții în lumea complicată și dinamică de astăzi, inclusiv relațiile interpersonale, imaginea de sine, învățarea, stresul și multe altele. Atât la locul de muncă, cât și acasă, conflictul și alinierea sunt frecvente, iar stereotipurile sunt omniprezente în societate.
În lumea modernă, în care oamenii colaborează frecvent pentru a atinge obiective comune, echipele și responsabilitățile echipei joacă un rol esențial. Acest eseu analizează câteva dintre aceste subiecte și subliniază cât de importante sunt ele pentru societatea modernă.
Este esențial să ne educăm, să fim conștienți de ideile preconcepute, să fim deschiși la experiențe noi și să putem învăța să ne punem în locul celorlalți pentru a rezolva aceste probleme, pentru a promova diversitatea în societate și pentru a crea relații interpersonale puternice
Stereotipurile au devenit o problemă recurentă și o barieră în relațiile interpersonale din lumea modernă. Stereotipurile sunt generalizări generale făcute despre anumite grupuri de indivizi pe baza unor calități sau caracteristici comune care sunt prea largi și simpliste. Acestea pot obstrucționa comunicarea și pot avea un impact asupra interacțiunilor interpersonale. Promovarea unei cunoașteri mai profunde și receptivitatea la învățarea despre diversitatea și individualitatea fiecărei persoane sunt esențiale pentru eradicarea acestor prejudecăți. (Schmader & Hall, 2014).