Competențele consilierului educațional

Școala de azi trebuie să răspundă cerințelor de mâine. Astfel, sistemul educațional actual este presat să răspundă optim transformărilor rapide ale societății contemporane, să anticipeze și să pregătească omul pentru integrarea și asimilarea activă în lumea de mâine. Școala nu mai este ceea ce a fost în urmă cu 20 de ani și nici ceea ce va fi peste 10 ani. Lumea se schimbă.

Apariția consilierului educațional în școala românească este un „must” al societății de azi dar și al celei de mâine. Rolul școlii nu trebuie să se mai limiteze doar la funcția de transmitere de informații dar să integreze activ funcția de formare a omului. În atingerea acestui obiectiv educațional rolul consilierului educațional este esențial.

După cum știm, consilierul educațional este acel specialist în educație care planifică și desfășoară activități de consiliere individual și/sau de grup, având drept obiectiv adaptarea optimă a elevului la mediul școlar. De asemenea, consilierul educațional implementează programele de educație pentru carieră în scopul formării de competențe în domeniile vizate prin aria curriculară “Consiliere și orientare”; organizează programe extracurriculare de orientare vocațională; promovează și implementează programele de educație pentru sănătate care vizează formarea și dezvoltarea la elevi a abilităților de management al stilului de viață. Prin urmare, școala îndeplinește prin consilierul educațional funcția sa de consiliere în interacțiune cu cea de informare și formare a personalității umane.

Calificarea de consilier școlar se obține prin urmarea programelor de formare continuă a licenței în psihologie, științele educației sau științe socio-umane urmate de specializarea în consiliere educațională și consiliere și orientare. Pregătirea consilierului școlar presupune asimilarea unor repere teoretice și aplicative din mai multe domenii cum ar fi: psihologia dezvoltării, psihologia personalității, psihologia socială, psihologia sănătății, psihologia cognitivă și autocunoașterii, teorii/tehnici de consiliere, etc. Pe lângă formarea academică, o componentă esențială a eficienței procesului de consiliere educațională o reprezintă personalitatea consilierului care reprezintă cel mai important mecanism în procesul de consiliere. Analizând opiniile cercetătorilor în domeniu, am identificat profilul profesional al consilierului școlar pe care îl expunem în continuare. Astfel, celebrul psihanalist englez de origine maghiară Balint M. (1957) a remarcat faptul că, consilierea nu este presupune doar cunoaștere teoretică, ci și abilități de personalitate. Freud S., fiind întrebat despre criteriile de succes ale consilierului, a răspuns că el nu trebuie să aibă o educație medicală, ci spirit de observație și capacitatea de a pătrunde în sufletul clientului. Reprezentantul psihologiei umaniste Rogers S. (1961) susține că teoria și metodele consilierului sunt mai puțin importante decât implementarea rolului său. Potrivit lui Patterson L. și Einsberg S., consilierii eficienți cu rezultate bune în activitate sunt acei care cunosc psihologia personalității, înțeleg comportamentul clienților, gândesc sistemic, știu să identifice paternurile comportamentale ale clienților, precum și să acționeze în direcția modificării acestora atunci când este necesar, sunt pricepuți în a-i ajuta pe alții, relaționează empatic, inspiră clienților sentimente de încredere, își iubesc meseria, își conștientizează propriile limite și competențe, dovedind o bună cunoaștere de sine.

Analizând definiția conceptului de „competență” în DEX, observăm că se referă la capacitatea cuiva de a se pronunța asupra unui lucru, pe temeiul unei cunoașteri adânci a problemei în discuție; capacitate a unei autorități, a unui funcționar etc. de a exercita anumite atribuții. Această capacitate de a se pronunța asupra unui lucru derivă din cele patru componente esențiale pentru orice tip de competență: cunoștințe (a ști), abilități (a ști să faci), atitudini (a ști să fii) și valori (a ști să prețuiești...să devii). Reunind cele patru componente putem identifica următoarele competențe ale consilierului educațional, ierarhizate mai jos într-o ordine subiectivă, fără pretenții exhaustive:

• Autenticitate - concordanța dintre comportamentul consilierului și convingerile, emoțiile și valorile sale personale. Consilierul educațional autentic își permite să nu știe răspunsul la toate întrebările, poate vorbi despre experiența sa, își manifestă adevăratul sine atât în reacțiile sale imediate cât și în comportamentul său în general.
• Atitudinea lipsită de prejudecăți alături de empatie non-posesivă și acceptare necondiționată – deschidere și toleranță față de experiența celui din fața lui.
• Plasticitate și flexibilitate – abilitatea de a trece cu ușurință de la un subiect la altul, de a se adapta la cerințele externe cât și interne, de a avea deschidere la schimbare.
• Competențe intelectuale, dorința și deschiderea spre dezvoltare, cunoaștere continuă, ingeniozitate și gândire creativă.
• Autocunoaștere și responsabilitate personală - cu cât consilierul educațional se cunoaște și se înțelege mai bine, cu atât îl va înțelege mai bine pe cel din fața lui iar posibilitatea de a alege moduri diferite de rezolvare crește. De asemenea, acesta nu-și pierde identitatea prin supra identificare cu ceilalți. Prin urmare, știe cine este, ce este capabil să devină, ce vrea de la viață și ce este esențial. Este dispus să-și reexamineze valorile și scopurile.
• Prezența bunăvoinței - dorința de a lucra constructiv în interesul clienților, susținând cu tact independența acestora.
• Încredere în sine - această calitate cuprinde cunoașterea de sine, inclusiv atitudini, valori și sentimente.
• Simțul umorului – consilierul educațional trebuie să aibă capacitatea de a privi evenimentele vieții dintr-o perspectivă mai largă și de a nu uita să râdă îndeosebi de propriile slăbiciuni și contradicții.

Concluzionând, consilierii eficienți sunt acei care au realizat un echilibru de competență personală și instrumentală.

 

Bibliografie:

Baban, A. Consiliere educațională, Cluj Napoca, Ardealul, 2001;
Dimitriu-Tiron, E. Consiliere educațională, Iași, Institutul European, 2005;
Mitrofan, I.; Nuță A. Consilierea psihologică. Cine, ce și cum? București, SPER, 2011;
Patterson, C. H. Do we need multicultural counseling competencies In: Jurnal of Mental Health Counseling Volume 26, Number 1, January, 2004.