Timpul liber petrecut în familie

În general, timpul liber, în definiția operațională formulată de Joffer Dumazedier (apud. I., Jinga; I., Negreț; 1999; p.121), este timpul rămas după ce s-a răspuns obligațiilor școlare sau profesionale, familiale, sociale, timp în care se desfășoară un ansamblu de ocupații alese de individ din proprie voință, fie pentru a se relaxa sau delecta, fie pentru a participa voluntar la viața socială. Pentru copii, timpul liber petrecut în familie este acea parte a timpului rămas în afara pregătirii temelor, lecțiilor, precum și a sarcinilor și îndatoririlor casnico-gospodărești, iar pentru părinți este acea parte a timpului liber rămas în afara îndeplinirii obligațiilor și sarcinilor casnico-menajere și casnico-gospodărești.

Organizarea timpului liber petrecut în familie a copiilor, apare ca una dintre sarcinile importante ale părinților, deoarece ei trebuie să le asigure copiilor diverse activități cu un predominant conținut educativ, adaptate desigur, particularităților de vârstă, dar orientate în direcția formării și dezvoltării intereselor și aptitudinilor, a refacerii potențialului lor fizic și psihic.

Timpul liber al copilului este format de obicei, din vacanțe, duminici și sărbători. În afara acestora, fiecare zi de lucru trebuie să conțină și un spațiu de timp liber care să-i ofere copilului posibilitatea de a se deconecta, distra și dezvolta. Unii părinți se ocupă de copil atât timp cât acesta își pregătește lecțiile și apoi îl lasă de “capul lui” să-și petreacă timpul cum crede el de cuviință fără a-i interesa pe unde umblă, ce face, cu cine este prieten. La polul opus stau părinții care caută să ocupe tot timpul copilului cu diferite activități instructive: ore de limbi străine, lecții de diverse instrumente, meditații la obiecte mai grele. În ambele cazuri, părinții trebuie să organizeze timpul liber al copiilor astfel încât acesta să fie folosit pentru dezvoltarea sănătății și completarea educației multilaterale.

Între organizarea timpului liber al unei zile lucrătoare, al unei zile de odihnă sau sărbătoare și a timpului din perioadă de vacanță există o mare asemănare principală. Orice timp liber trebuie folosit judicios, pentru a putea realiza scopul principal propus: prevenirea sau înlăturarea oboselii, recrearea, completarea educației multilaterale. Prevenirea și înlăturarea oboselii se realizează cel mai bine prin odihna activă și nu pasivă. Odihna activă înseamnă acea formă de restabilire a capacității de lucru care se bazează pe intercalarea unei alte activități între orele de învățătură (V., Ivanov; V., Pavlid; 1968; p.129). Schimbarea preocupărilor, alternarea activității mintale cu cea fizică (plimbări prin aer curat, jocuri, mici treburi gospodărești în ajutorul părinților) și-au dovedit utilitatea practică. În ceea ce privește recreerea, esențialul stă în dirijarea delicată a activității distractive, astfel încât să ținem cont atât de interesele și dorințele copilului, în raport cu vârsta lui, cât și cu scopul urmărit de noi de a contribui la dirijarea înclinațiilor copilului, la formarea gusturilor, preferințelor și idealul său în viață. Faptul că distracțiile sunt la libera alegere constituie un mijloc bun de modelare a personalității școlarului.

Nu numai în felul cum învață și se comportă, ci și în tot ceea ce are tendința să facă în orele sale libere se întrevede stilul personalității copilului, iar fiecare activitate exercită, la rândul ei, o influență în formarea omului de mâine și nici un amănunt din viața și activitatea copilului nu trebuie omis.

Părinții pricepuți și cu adevărată dragoste pentru copii supraveghează ca timpul liber să fie adecvat valorificat de copii trimițându-i să se joace în aer liber, să se plimbe, să se distreze adecvat alături de alți copii, vor merge împreună cu copii la plimbare și în excursii, vor realiza vizite la muzee, teatre, galerii de artă, vor participa împreună la concerte, concursuri sportive și alte activități cu nuanțe de relaxare și distracție, organizate pentru copii și nu în ultimul rând vor ști să organizeze timpul petrecut de copii în fața televizorului și a computerului. Totodată, nu vor scăpa din vedere că timpul liber este timpul copilului și că orice exces în afara rațiunii este dăunător sănătății biologice și mintale a copilului.

 

Bibliografie:
Cajal, M.; Educarea copilului în familie, Editura Medicală, București, 1984;
Drăgan, I.; Petroman, P.; Educația noastră cea de toate zilele, Editura Eurobit, Timișoara, 1992;
Faber, A.; Mazlish, E.; Comunicarea eficientă cu copii acasă și la școala, Editura Curtea Veche, București, 2002;
Jinga, I.; Negreț, I.; Familia, acest miracol înșelător, EDP, București, 1999.