Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Se știe că la ora actuală se citește din ce în ce mai puțin. Condițiile care au determinat mutații profunde în gustul tinerilor, care ignoră din ce în ce mai mult cartea, sunt cele cunoscute. Nu amintesc aici decât avansul uluitor al vizualului care a transformat cartea dintr-un prieten într-un obiect uitat. E clar, așadar, faptul că, într-o epocă a culturii imaginii, în care elevii noștri se lasă din ce în ce mai ispitiți de audiovizual, în special de internet, literatura a început să piardă teren. Din ce în ce mai puțini cititori se refugiază în lumea însemnată cu cerneală tipografică, în care se oglindește atât de frumos realitatea.
E evident că profesorul de literatură nu poate face abstracție de schimbările majore pe care le aminteam, doar în trecere, mai sus, și care nu constituie decât o parte dintre provocările pe care la ora actuală textul literar le constituie în sine. Și mai ales de faptul că, pentru beneficiarul direct al demersului didactic, elevul, acest text literar este încorsetat, rigid, lipsit de importanță etc., doar pentru că lectura și interpretarea lui sunt obligatorii la examenul de finalizare a studiilor gimnaziale sau liceale.
Bullying-ul este un fenomen tot mai frecvent întâlnit în școlile românești și reprezintă o problemă serioasă de care multe persoane sunt afectate. Fenomenul este definit ca un comportament agresiv, intenționat, repetitiv și sistematic, în care un individ sau un grup de indivizi exercită putere asupra unei alte persoane considerate mai slabă sau mai vulnerabilă.
Bullying-ul poate lua forme diverse, precum insultele verbale, amenințările, agresiunea fizică, excluderea socială, propagarea de zvonuri sau chiar hărțuirea online. Individul care devine victimă bullying-ului suferă de o scădere a încrederii în sine, poate dezvolta stres, anxietate, depresie și poate avea dificultăți în a se integra în comunitatea școlară.
Există anumite caracteristici ale școlilor românești care favorizează dezvoltarea fenomenului de bullying. Sistemele școlare în care există o ierarhie puternică și în care nu există o cultură a toleranței și respectului reciproc pot favoriza escaladarea comportamentelor agresive. De asemenea, lipsa unei supravegheri adecvate din partea adulților și indiferența acestora poate contribui la perpetuarea fenomenului.
Copiii fericiți sunt, de multe ori, adulți de succes în viață. Existența unei legături între fericirea din copilărie și succesul în viața de adult este susținută de numeroase cercetări și studii în domeniul psihologiei și sociologiei.
Copilăria este perioada în care se formează temeliile personalității și comportamentului uman. Este momentul în care copiii învață să interacționeze cu ceilalți, să se integreze în societate și să își dezvolte abilitățile sociale. Dacă un copil crește într-un mediu sigur, iubitor și stimulant, acesta se va dezvolta într-o persoană cu încredere în sine, cu abilități de comunicare și responsabilitate dezvoltate, ceea ce îi vor aduce succes în viața de adult.
Un copil fericit este, în primul rând, un copil care se bucură de o relație solidă și sănătoasă cu părinții. Părinții reprezintă modele pentru copii și le oferă sprijin emoțional, afecțiune și îndrumare. Prin acest sprijin, copiii își dezvoltă încrederea în sine și abilitățile sociale. De asemenea, părinții care au așteptări clare și sănătoase de la copilul lor îl motivează să își depășească limitele și să obțină succesul în viață.
Mihai Eminescu este considerat poetul național al României datorită contribuției sale semnificative la dezvoltarea literaturii și culturii românești. Este adesea descris ca un poet al sufletului național, iar creația sa a avut un impact profund asupra identității culturale românești. În acest eseu, vom explora câteva aspecte care evidențiază rolul său de poet național. Mihai Eminescu este în literatura română poetul nepereche a cărui opera învinge timpul , după cum afirmă George Călinescu.
Primul aspect notabil este capacitatea lui Eminescu de a exprima esența spiritului românesc în creațiile sale. Poeziile sale abundă în imagini specifice peisajului românesc, în tradiții populare și în referințe la istoria națională. El a reușit să capteze emoțiile și aspirațiile poporului român într-un limbaj poetic de o profunzime și frumusețe inegalabile. Poeziile precum "Luceafărul" și "Doina" sunt exemple remarcabile ale modului în care Eminescu a transmis identitatea și simțul național în operele sale.
În al doilea rând, Eminescu a jucat un rol important în consolidarea limbii române ca limbă literară. Prin utilizarea unui limbaj poetic sofisticat și bogat, a contribuit la îmbogățirea și standardizarea limbii române, facilitând astfel dezvoltarea unei identități lingvistice naționale puternice. Lucrările sale au servit drept model pentru generațiile ulterioare de scriitori, influențând evoluția limbii române și consolidând-o în peisajul literar european.
Iubim copiii, ne exprimăm în relațiile cu ei nu numai respectul pentru om, speranțele de părinți, ci mai ales îndatoririle de dascăli, ce trebuie să îndrume, fără să anihileze personalitatea fiecăruia, evoluția fizică, starea de sănătate, comportamentul și capacitatea intelectuală pentru o bună integrare în societate.
Limba se cere studiată în școală, nu numai ca fenomen abstract, ci mai ales în realitatea funcționării ei legată de ființele care au creat-o și care o utilizează în scopul comunicării. Limba (codul) este concretizată în mesaje create de emițători și interpretate de către receptori. Dar emițătorii și receptorii sunt ființe umane și se va tine seama de particularitățile lor psihologice, precum și de contextele sociale și situaționale în care se realizează mesajele, constituite ca organizări în permanentă dinamică și receptate în acte de interpretare, de asemenea dinamice.
Este necesară integrarea actului de comunicare al oricărui mesaj sau element dintr-un mesaj în contexte identificabile în diverse niveluri: contextul lingvistic sau verbal și contextul nonverbal sau extralingvistic (gesturi, mimică) constituind contextul oferit explicit (situația în care se desfășoară comunicarea, coordonatele personale ale emițătorului, dar și ale receptorului, care va decoda mesajul, determinat și de capacitatea sa de interpretare, mediul social propriu-zis, momentul istoric etc.).
Lumea s-a schimbat radical, iar școala trebuie să evalueze dacă abilitățile cu care își înzestrează elevii le sunt cu adevărat de folos în viață.
In literatura de specialitate educația non-formală este reprezentată de activitățile educative organizate de alte instituții decât școala: muzee, biblioteci, cluburi ale elevilor, etc. Acest tip de educație diferă de educația formală atât prin conținut cât și prin formele de realizare, conținutul fiind organizat pe arii de interes și nu pe arii de studiu.
Educația nonformală și informală se află într-o relație complexă cu școala. Pe de o parte, școala valorifică primele achiziții nonformale ale copiilor, pe de altă parte, școala trebuie să asigure fundamentele care fac posibile educația și învățarea pe tot parcursul vieții, în varii contexte.
Din punctul meu de vedere, există un grad scăzut de conștientizare, în rândul profesorilor, a rolului educației nonformale și informale în completarea educației formale și, implicit, lipsa de preocupare pentru valorificarea celor două tipuri de educație în cadrul procesului didactic.
În schimb, alte experiențe de învățare, provenite din educația nonformală sau informală, sunt apreciate ca având un rol mai important în exercitarea profesiei. Cei mai mulți profesori își reprezintă educația nonformală sub forma unor activități extrașcolare de tipul excursii, vizite la muzee sau la case memoriale, vizionarea de piese de teatru sau film, realizarea unei reviste școlare, organizarea unui cenaclu literar sau a unor cercuri de lectură, a unor concursuri pe diferite teme etc
Perspectivele de valorificare a educației nonformale și informale în procesul didactic sunt legate de elevi și de profesori, ținând seama de potențialul ridicat de a susține motivația acestor categorii de actori implicați în realizarea actului educațional.
Consider că este de dorit ca profesorii să arate interes față de preocupările elevilor din afara cadrului educațional formal și să găsească modalități și căi de valorificare a acestora. Astfel, aceștia vor fi stimulați să aducă, în procesul învățării formale, propriile experiențe de învățare acumulate în comunitatea mică a familiei, a prietenilor, a unui grup care împărtășește hobby-uri sau interese comune.