Rolul și importanța activităților practice în grădiniță

Abilitățile practice contribuie nemijlocit la dezvoltarea personalității copiilor, împreună și în strânsă legătură cu celelalte activități ce se desfășoară în grădiniță. Caracterul practic-aplicativ al acestor activități practice permite îmbinarea muncii fizice, practice cu cea intelectuală. Rolul abilităților practice se concretizează în dezvoltarea psihomotorie, intelectuală, afectivă și estetică a copilului. Prin aceste activități copilul învață să-și coordoneze mișcările, capătă pricepere și îndemânare, își formează unele deprinderi practice de a opera cu diverse materiale și instrumente, toate cunoștințele însușite în alte discipline își găsesc cadrul de exprimare și se adâncesc, se educă simțul estetic, se îmbogățește sfera afectivă prin educarea în spiritul dragostei pentru muncă și a respectului pentru ceea ce a creat el și cel din jurul său. Activitățile practice, prin caracterul lor recreativ- creativ- atractiv, vin să canalizeze eforturile de învățare ale copiilor, de la alte discipline, fiind ca un „decantor” al tuturor cunoștințelor acumulate.

În grădiniță preșcolarii desfășoară activități variate; în cadrul activităților de observare ei privesc cu multă curiozitate obiectele și fenomenele realității, își lărgesc treptat cercul de reprezentări și participă în mod activ la viața care îi înconjoară. Cunoștințele multiple și variate despre obiectele și fenomenele din mediul înconjurător, despre muncă, despre transformările diferitelor materiale în procesul muncii, sunt însușite în marea lor majoritate de copii în cadrul activităților de observare, în lecturi după imagini, etc. Procesul abilităților practice creează largi posibilități pentru fixarea, sistematizarea și verificarea în practică a cunoștințelor însușite la celelalte categorii de activități.

În timpul reproducerii concrete a unui obiect din mediul înconjurător, copilul este învățat, solicitat și pus în situația de a executa o serie de mișcări care cu timpul devin din ce în ce mai precise, coordonate, și sistematizate - să lipească, să așeze într-o anumită ordine conform părților componente ale obiectului în prealabil analizat, să taie, să înșire, să coase ușor, să șnuruiască după contur, să combine diferite materiale din natură, să înfigă semințe, bețișoare, chibrituri în plastilină pentru a face ariciul, berze, rândunele sau alte păsări și animale observate în timpul activităților de cunoașterea mediului.

Activitățile practice își aduc contribuția și la îmbogățirea vieții afective, copiii trăiesc sentimente de bucurie și de creștere a încrederii în ei înșiși. Copiii asamblează, lipesc, pliază, montează, asociază, analizează, observă, compară, clasifică și argumentează fiecare mișcare pe care o realizează chiar dacă spun că se joacă. Întreaga activitate de învățare a copiilor se realizează prin joc-activitate de bază concepută științific, ce trebuie îmbinată cu un puternic sentiment de afectivitate, dar și cu exigențe crescute pentru dezvoltarea capacităților intelectuale, pentru cultivarea curajului de a întreba, de a se exprima, de a gândi și acționa independent.

Bibliografie:
Curriculum pentru Educație Timpurie, 2019;
Ghidul de bune practici pentru educația timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani;
Ghid de implementare a Curriculumului pentru Educație Timpurie, 2019;
Repere fundamentale în învățarea și dezvoltarea timpurie a copilului de la naștere la 7 ani, 2019.