Trăim într-o lume bazată tot mai mult pe vizual. Noile generații de copii iau contact de la vârste foarte fragede cu imaginile naturale din mediul înconjurător, dar și cu imaginile oferite de tehnologie, aflate într-o dinamică accentuată. Cred că putem afirma că uneori se trece prea repede peste imaginile din natură și copii de 1-3 ani se obișnuiesc cu imaginile oferite de tehnologie, care se succed de obicei cu rapiditate. Imaginile îi atrag pe copii ca un magnet.
Totul e bine, dacă imaginile sunt utilizate rațional. Imaginile pot fi foarte educative și pot sprijini copiii în învățare. După prima etapă, aceea de observare a imaginii, se trece la interpretarea (citirea) acesteia. Receptarea imaginii se face astfel prin descoperirea unor sensuri, mesaje, dar și a unor emoții și stări sufletești. Un exercițiu interesant, care dezvoltă imaginația, dar și empatia copiilor este de a formula propoziții sau de a povesti după imagini. Mai mult, putem anticipa ce s-ar putea întâmpla mai departe sau ce ar spune personajele din imagini în continuare. Dar și mai interesant ar fi să căutăm lucruri ascunse vederii, motive care ne fac să ne simțim într-un anume fel, personaje care s-ar putea afla în imagini, dar pe care nu le vedem. Copiii sunt atrași de subiecte precum: Cel mai neașteptat sau neobișnuit motiv pentru care copilul râde sau plânge, Cea mai trăznită jucărie, Cea mai trăznită replică, Cea mai neașteptată întâmplare care se va întâmpla etc.
Fiecare copil receptează o imagine în modul său subiectiv, interpretează prin prisma experienței sale de viață și a propriei imaginații. Ce se întâmplă însă, când copilul nu dispune încă de suficientă experiență de viață sau imaginație? Intervenim cu metode adecvate, ca să compensăm lipsurile.
Un studiu interesant privind învățarea vizuală concluzionează că, deși pare că un procent foarte mare de copii are ca stil de învățare învățarea vizuală, acesta este într-adevăr predominant, dar nu atinge nici măcar 50%. Explicația ar putea fi că în școlile românești procesul educațional se bazează pe comunicarea verbală, și nu atât pe cea vizuală. Chiar dacă sunt promovate și utilizate la clasă, inclusiv în condițiile învățării online, metodele bazate pe imagini vizuale nu sunt utilizate consecvent și există încă și discipline unde nu sunt utilizate decât foarte puțin. Există atât avantaje, dar și dezavantaje ale utilizării metodelor bazate pe imagini vizuale.
Fiind înconjurat de imagini, copilul exersează primele mâzgălituri, primele reprezentări ale realității înconjurătoare, își dezvoltă dexteritatea necesară în actul de creație plastică. Ca să reprezinte însă, într-adevăr, o creație, imaginea vizuală trebuie proiectată și realizată în așa fel încât să producă un impact asupra receptorului, să transmită un mesaj, să declanșeze o emoție. Este recunoscut că rolul creației plastice este, în primul rând, de a aduce bucurie, plăcere, de a delecta, dar are un rol foarte important și în a atrage atenția asupra unor probleme specific umane. Imaginația creatoare este cea care reprezintă limita privind modul în care este ilustrată problema și în care este transmisă ideea.
Deși, din vechi timpuri avem mărturii ale puterii creatoare ale omului, deși creațiile plastice s-au dovedit de o fantastică diversitate și valoare de-a lungul timpului și ne-am putea întreba la un moment dat ce am mai putea imagina pe lângă toate acestea, eu cred că omul încă poate demonstra că este capabil de a crea și alte imagini ale frumosului, ale binelui, ale bucuriei.
Se afirmă că sensul suprem al omului este creația. Alții spun că sensul acestuia este să iubească. Putem considera creația ca manifestare a iubirii omului? Îi face bine omului? Atunci, de ce nu? La fel cred și în puterea de receptare a imaginii vizuale și de imaginație creatoare a copiilor și îmi place să îi provoc pentru a afla cât de inedit și de profund pot vedea și reprezenta lucrurile sau ideile proprii. Imaginația este limita...
Bibliografie:
https://revistaprofesorului.ro/studiu-privind-invatarea-vizuala;
Valorificarea procesului de creație în artele plastice, dr. conf. univ. Olimpiada Arbuz-Spatari.
Publicat de:
Ursulean Angelica-Monica
Profesor înv. primar, la Școala Gimnazială Bivolăria, Vicovu de Sus.