Preșcolarii mici sunt sensibili la frustrare, la schimbări și își pot pierde ușor echilibrul afectiv. Iar de aici și până la apariția stărilor conflictuale nu este decât un pas. Comportamentul copiilor la supărare este diferit. Majoritatea izbucnirilor de nemulțumire ale copilului se manifestă prin eliberarea energiei acumulate, prin țipete, loviri, mușcături, apnee (ținerea respirației) sau alte gesturi asemănătoare. La 2-3 ani aceste izbucniri apar pe neașteptate și, de cele mai multe ori, fără niciun semnal de avertizare. Ele se pot întâmpla frecvent, dar durează puțin (cca 5 minute).
Una din situațiile cele mai frecvente în care apar stări tensionale o constituie venirea copiilor în grădiniță. În acest caz mulți copii plâng săptămâni în șir, alții tremură sau chiar lovesc atunci când se apropie educatoarea. Este o stare normală, specifică vârstei. O altă situație provocatoare de tensiuni și chiar conflicte apare în legătură cu împărțirea jucăriilor. Atunci când grupul se joacă, se mărește, când copiii se asociază altfel între ei, se înregistrează o intensificare a izbucnirilor de nemulțumire datorată conflictelor care apar în legătură cu jucăriile sau cu locul de joacă. Uneori între copii au loc atacuri fizice sau verbale, lovindu-se chiar cu jucăria ce a constituit motivul de conflict. Spațiul de joacă restrâns sau un număr limitat de jucării pot genera motive de supărare.
Copiii se supără, se retrag într-un colț al sălii de grupă și din gelozie sau pentru că nu pot accepta ca și alți copii să primească atenție sau mângâiere din partea educatoarei. Ei sunt controlați de egocentrism.
Deoarece la nivelul cortexului inhibiția este slabă, ei nu-și pot amâna așteptările. Unii copii nu-și pot aștepta liniștiți rândul să răspundă la o activitate sau un joc și atunci se ridică, vorbesc, bat din picioare, se supără. Adesea copiii sunt mai tensionați, mai irascibili, se supără cu ușurință dacă nu se simt bine, dacă au o problemă de sănătate.
Cauzele izbucnirii acestor conflicte sunt dintre cele mai variate. Unele pornesc dinspre copil din cauza dorinței de a-și manifesta superioritatea fată de un coleg, egocentrismului, geloziei sau faptului că este unicul copil din familie. Alte conflicte sunt generate de părinți, direct sau indirect, de cele mai multe ori fără ca ei să le conștientizeze cum ar fi: accesul la televizor fără nicio restricție, la calculator, lipsă unei rutine, mituirea copilului, modele luate din familie și așa mai departe.
Pentru a detensiona atmosfera și a corecta unele acte nedorite ale copiilor, am urmărit eliminarea cauzelor, pentru a preveni efectele. Am pornit de la faptul că toți copiii au nevoie de multă atenție și înțelepciune din partea noastră pentru a fi ajutați să păstreze un control mai bun al propriilor acțiuni. Le-am oferit oportunitatea de a lucra în grup, de a-și alege partenerii de joc sau de activitate. I-am încurajat să se apropie și să facă cunoștință cu copiii nou veniții în grup, să formuleze propuneri de joc, de prietenie, să ceară ajutor altor copii atunci când au nevoie. Am selectat din viața cotidiană și din povesti, povestiri situații în care cineva are nevoie de ajutor. Am discutat și am căutat soluții împreună cu copiii, întrebându-i ce ar face ei dacă ar fi în acea situație. I-am încurajat să-și ceară iertare, îndemnându-i să încerce să repare situația, să compenseze pierderile.
Toate aceste măsuri enumerate în acest articol, plus multe altele, documentate, aflate din schimbul de experiență cu alte cadre didactice sau create și experimentate de educatoare ne vor ajuta să temperăm furtuna emoțională a copilului.
Bibliografie:
Coasan, A., Podar, T., Consiliere școlară, Editura Dimitrie Cantemir, Târgu Mureș, 2002.
Curriculum pentru Învățământul Preșcolar, MECT, 2008.
Publicat de:
Tudose Margareta
Profesor înv. preșcolar, la Grădinița P.P. Nr.4, Moreni.