Povestea, este o formă de comunicare, este arta prin care se creează imagini interne în imaginația ascultătorului. Această artă are rolul de comunicare, dus - întors, între povestitor și public.
Povestea influențează, educă, iar actorul este povestitorul ideal. El își cunoaște limitele, are o varietate largă de forme de exprimare, își stăpânește emoțiile foarte bine, deci înțelege că arta povestirii este arta sugestiei, nu are nevoie nici de decor, nici de costume.
O mare parte din viața noastră este dedicată povestirii, fiecare putem fi actor. Spunem poveste despre ceea ce am făcut, unde am fost și cu cine, pe cine am întâlnit, ce i-am povestit și probabil că asta vom face toată viața. Poveștile ne pot permite să empatizăm unul cu celălalt, cu oamenii din jur, ne pot lăsa să vedem cum gândesc oamenii și cum simt ei comunicarea prin povestire.
Pentru că la 15.02.2022, a fost pentru prima dată când în țara noastră am marcat și sărbătorit „Ziua națională a lecturii” am dezvoltat cu elevii de la clasă „Ce se întâmplă în timp ce citim?”
Când suntem mici și vedem pentru prima dată scrisul, ne punem întrebarea „Oare ce se întâmplă acolo?”. Odată ce oamenii cresc, încep să cunoască complicatul mecanism al lecturii. Ochii sunt obișnuiți să cuprindă întreaga imagine ce intră în câmpul lor de vedere. Dacă în mintea noastră se naște întrebarea „ce este scris pe această pagină?” creierul va ordona ochilor să transmită răspunsul întrebării puse.
În timpul lecturii cititorul trebuie să gândească, să-și amintească ceea ce a învățat, să compare vechile cunoștințe cu cele descoperite, să descopere ceea ce le este comun, să sintetizeze ceea ce citește, să judece valoarea cărții, calitățile și scăderile ei, să descopere în ce măsură i-a plăcut, sau nu i-a plăcut, l-a emoționat, l-a indispus, l-a plictisit. În urma celor citite, putem deveni povestitorul perfect. Mulțumirea noastră ca cititor, poate fi frumosul drum spre povestea perfectă, povestea ideală.
Când cititorul nu se grăbește și pătrunde în înțelesul fiecărui cuvânt, al fiecărei fraze, descoperă profunzimea ideilor și frumusețea stilului făcând din aceasta o lectură activă. Este ușor să întorci paginile unei cărți , comod, ca la cinematograf în derularea faptelor, fără niciun efort de gândire, dar nu vei putea fi un povestitor în urma celor citite de tine.
Cititorii „grăbiți” nu au timp să guste toată frumusețea povestirii, să citească cu atenție descrierea minunatelor locuri din ținuturi îndepărtate, să lase fantezia să zboare refăcând în mintea lor atâtea tablouri fermecătoare, atâtea momente palpitante, să trăiască împreună cu eroii, bucuria sau tristețea, dezamăgirea sau speranța. „Grăbiții” uită după puțină vreme chiar titlu cărții și numele autorului, uită chir și cum arată cartea pe care el singur a ales-o pentru a o citi. Poate chiar să o aleagă pentru a o citi, fără să o recunoască.
Citirea în grabă a unei cărți este un timp pierdut, fără folos și nu va putea deveni niciodată o poveste, pentru că, nu e așa... „ce povestim dacă nu citim?” .Răbdarea este singura cale pentru a înțelege o carte, pentru a te bucura de toată bogăția și frumusețea acesteia.
Când se vorbește despre lectură, copiii se gândesc imediat la basme, povestiri de aventuri, poezii sau piese de teatru. Spre exemplu și jurnalele de călătorii pe înțelesul copiilor sunt foarte interesante. Aceștia devin ei înșiși povestitori și își pot îmbogăți cunoștințele.
Povestirea este arta comunicării prin imagini. Se cunoaște foarte bine faptul că înaintea scris-cititului, copilul are contact cu imaginea. Imaginea povestită copiilor este baza comunicării și produce efecte caracteristice unui limbaj specific. Înainte de a formula mesaje textuale, ale comunicării este bine să cunoaștem limbajul imaginilor, pentru a transmite o informație fără cuvinte. O parte din imagini se întipăresc definitiv în memorie. Comunicarea bazată pe imagine marchează sentimente. Pentru un mediu propice în cadrul învățării și interesului pentru lectură, este nevoie de crearea spațiului necesar, creativitate, imaginație, fantezie, spontaneitate și talent artistic. Trebuie să aibă loc stimularea creativității prin arta povestirii și prin strategii de comunicare eficientă. Învățarea trebuie diversificată prin metode pedagogice, aplicând și arta de a spune și învăța prin povești.
Pentru stimularea cititului prin arta povestirii, se are în vedere crearea de ateliere de poveste, unde copiii pot forma grupuri de comunicare prin lectură și poveste.
Publicat de:
Vasile Gabriela
Profesor înv. primar, la Liceul Tehnologic „Carol I”, Valea Doftanei.