Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Roșca Al. și Chircev A. ( 1963, p. 28) afirmă că „esențial pentru dezvoltarea psihică a copilului este comunicarea sa cu adultul”.
Noțiunea de comunicare nu include doar comunicarea verbală, ci toate relațiile ce se stabilesc între copil și părinți.
Ginott H. (1965) în lucrarea sa Between Parent and Child, prezintă una din cele mai timpurii strategii orientate în direcția îmbunătățirii comunicărilor dintre părinți și copii. Acest tip de relație este focalizată asupra evitării conflictelor, arătând părinților cum să asculte copiii și cum să obțină în întregime atenția lor. De asemenea, părinților le sunt arătate căile prin care să caute „înțelesurile ascunse” din cadrul comunicărilor copiilor. Punctele majore ale strategiei lui Ginott sunt următoarele:
Sistemul Waldorf este complex deoarece reușește să îmbine într-un mod plăcut materiile între ele, putându-se observa o continuitate de la una la alta. Copiii învață jucându-se să numere, să socotească, să scrie și multe altele într-un mod foarte plăcut. Se promovează spiritul de echipă, copiii învățând de la cele mai mici vârste să se ajute între ei, să își respecte colegii, părinții și profesorii.
Se pune accent foarte mare pe forțele ce dăinuie înlăuntrul fiecărui elev, se urmărește dezvoltarea acestora și creșterea într-un mod natural, învăluit în armonie. Este important să creștem copiii cu foarte multă grijă deoarece este greșit să credem că pedagogia este știința despre copil și nu despre om. Perioada cea mai importantă din viața unui om este copilăria și adolescența, iar în funcție de felul în care le-am trăit pe acestea se clădește ceea ce vom fi mai târziu, în perioada adultă.
Concepția steineriană abordează copilul, în diferitele lui etape de dezvoltare, ca un tot unitar, o personalitate cu resurse individuale care are nevoie de oportunități de actualizare: omul este văzut ca o entelehie, o entitate ce-și poartă țelul în ea însăși încă de la naștere. Sarcinile principale ale dascălului constau tocmai în cunoașterea a ceea ce se exprimă în fiecare individualitate, la un moment dat, și a recunoaște când se produce o deviere de la limitele normale de dezvoltare. Ființa umană este urmărită în procesul ei de creștere individuală, și de actualizare în cadrul grupului social. Deoarece elevul este încă în centrul atenției tuturor profesorilor, fiecare profesor trebuie să-și depășească stricta pregătire de specialitate, având de realizat sarcini comune pentru o anumită vârstă.
Copiii își petrec o bună parte din timp la școală și aceasta trebuie să fie un loc esențial pentru conturarea stării generale de bine fizice și emoționale.
Ce sunt emoțiile? De câte feluri pot fi emoțiile? Cum acționează ele asupra elevului? Sunt doar câteva dintre întrebările la care am încercat să le ofer un răspuns elevilor pentru a putea înțelege care sunt beneficiile unei stări emoționale de bine, cum îi influențează această stare emoțională atât la școală, cât și în viața de zi cu zi.
Emoția reprezintă acea trăire a unei persoane față de un eveniment. Fiecare emoție are rolul său și este la fel de valoroasă ca oricare alta. Întâlnim două tipuri de emoție: pozitivă și negativă.
Un exemplu de emoție pozitivă este bucuria. Ea arată starea de bine a unei persoane. De aceea, este foarte indicat să nu pierdem nicio ocazie de a ne bucura de ceea ce ne face plăcere. Bucuria se poate manifesta atât în comportament, în gesturi, dar se poate observa și pe chipul nostru . Foarte important este faptul că bucuria influențează sănătatea minții și a corpului.
Între subiectul educației (cadrul didactic) și obiectul educației (elevul) se instalează relații diverse, însă căutăm ca acestea să fie de natură cordială, care să eficientizeze toate demersurile instructiv-educative. Educația vizează dezvoltarea armonioasă a educabilului și centrarea atenției asupra nevoilor sale.
De-a lungul timpului, s-a observat că activitățile practice și cele activizante vin în beneficiul elevului, el dezvoltându-se din toate punctele de vedere (cognitiv, afectiv și psiho-motoric) fără să resimtă constrângeri sau inhibări. Metodele activ-participative sprijină realizarea idealului educațional și, implicit, obiectivele operaționale propuse pentru o oră de studiu.
Metoda jocului de rol este dorită și solicitată de elevii ciclului primar. Astfel, ei reușesc să întruchipeze diverse stări, acțiuni, sentimente, dovedind capacitate de adaptare, talent artistic și deschidere la nou. O altă metodă plăcută de educabili constă în aplicarea la clasă a metodei Pălăriilor gânditoare, aplicabilă în special la disciplinele Comunicare în limba română/Limba și literatura română și Educație Civică. Prin această manieră, elevii reușesc să interpreteze un text sau o situație din mai multe ipostaze, în funcție de culoarea pălăriei pe care o poartă.
De asemenea, serbările sunt un bun prilej de bucurie. Copiii reușesc să vadă că munca depusă pe o perioadă relativ lungă, va fi apreciată de adulții prezenți în cadrul acesteia. Își vor manifesta abilitățile specifice actorilor, vor manifesta talent și implicare din punct de vedere vocal, dar și organizatoric.
Toți copiii au dreptul de a experimenta și de a se bucura de natura esențială și specială pentru ei de a se dezvolta armonios. Copiii mici prosperă, iar mintea și corpul lor se dezvoltă cel mai bine atunci când au acces gratuit la medii exterioare stimulatoare pentru învățare prin joc care le oferă reale experiențe. Adulții informați și entuziaști sunt cruciali pentru a debloca potențialul în aer liber.
Valori de bază pentru experiențe în aer liber de înaltă calitate pentru copiii mici. Copiii mici ar trebui să fie în aer liber la fel de mult ca în interior și au nevoie de un design bine conceput, mediu bine organizat, integrat interior-exterior, de preferință cu interior și în aer liber disponibil simultan. Joaca este cea mai importantă activitate pentru copiii mici. Asigurarea în aer liber poate și trebuie să le ofere copiilor mici experiențe care au mult sens pentru ei și sunt conduse de copil. Copiii mici au nevoie de toți adulții din jurul lor pentru a înțelege de ce se joacă în aer liber Spațiul exterior și curriculumul trebuie să valorifice natura și să ofere copiilor ceea ce interiorul nu poate. Acesta ar trebui să fie punctul central pentru exterior furnizarea, completarea și extinderea furnizării experienței din spațiul interior. În aer liber ar trebui să fie un loc dinamic, flexibil și versatil unde copiii să poată alege, să creeze, să schimbe și să fie responsabil de mediul lor de joacă. Copiii mici trebuie să aibă un mediu în aer liber bogat și plin de stimuli irezistibili, contexte pentru joacă, explorare și vorbire, o mulțime de experiențe reale și contact cu lumea naturală și cu comunitatea.
Copiii mici ar trebui să aibă perioade lungi de timp afară. Ei trebuie să știe asta pot fi afară în fiecare zi, când vor și că își pot dezvolta idei de joacă în timp. Copiii mici au nevoie de provocări și riscuri într-un cadru de securitate și siguranță. Mediul în aer liber se pretează să ofere provocări, ajutând copiii să învețe cum să se descurce, pentru a fi în siguranță și a fi conștienți de ceilalți Furnizarea unei educați în aer liber trebuie să susțină incluziunea și să răspundă nevoilor indivizilor, oferind o gamă diversă de experiențe bazate pe joc. Copiii mici ar trebui să participe la deciziile și acțiunile care afectează jocul în aer liber.
Situația internațională cauzată de pandemia de COVID-19 a dus la decizia de a suspenda cursurile cu prezență fizică, și astfel, sistemul de învățământ s-a reorientat către tipuri noi de comunicare și de cooperare prin care să fie asigurată continuitatea învățării.
Însă utilizarea exclusivă a mijloacelor de comunicare la distanță pentru a face educație, a condus la o presiune majoră asupra sistemului de învățământ și a societății în ansamblul ei. Cu toate acestea, au fost și anumite avantaje ale învățării în mediul online.
Învățarea cu ajutorul laptopului, a tabletelor sau a telefonului mobil aduc numeroase avantaje, practic elevii având acces la educație (școlară formală și non-formală) de oriunde s-ar afla, dispărând impedimentul distanței.
Cu ajutorul tehnologiilor evoluate și a multitudinii de aplicații din sfera educațională se oferă posibilitatea realizării mai bine a învățării centrate pe elev și o mai bună adaptare la noile teorii pedagogice. Se pot proiecta activități în care elevii să colaboreze, precum și activități în cadrul cărora să fie abordate trans-disciplinar anumite teme ale curriculumului.