Încă de la cea mai fragedă vârstă, copiilor trebuie să li se cultive frumusețea folclorului românesc, interesul pentru cântecul și dansul popular, cunoașterea unor elemente de folclor deosebit de bogat din țara noastră. Baladele, cântecele, doinele, țesăturile populare, portul popular, obiceiurile alcătuiesc un inestimabil patriotism spiritual care oglindește în modul cel mai elocvent forța creatoare și geniul poporului nostru. Creațiile populare ne dau posibilitatea să îl educăm pe copil în spiritul dragostei pentru patria în care trăim, deoarece acestea sunt aspecte concrete pe care le poți intui fără prea mare efort, trezindu-le sentimente deosebite.
Așadar, pentru cunoașterea tradițiilor poporului în activitățile educative le putem prezenta copiilor aspecte privind: satul tradițional românesc, ocupațiile tradiționale ale localnicilor, portul popular, obiceiuri și tradiții specifice, creații folclorice locale.
Grădinița este o lume mirifică plină de basm, de joc, de cântec, unde copilul își deschide orizontul spre cunoaștere, spre a da răspuns propriilor sale „de ce”-uri. Integrarea socială a individului înseamnă și conștientizarea apartenenței la patrie. Folclorul reprezintă creația populară literară, plastică, muzicală, coregrafică și întreg ansamblul de obiceiuri și tradiții moștenite de la înaintași. Aceste creații reprezintă zestrea culturală a strămoșilor. Activitățile didactice materializate în șezători au rolul de a sintetiza toate formele de folclor asimilate de copii. În cadrul lor, preșcolarii spun zicători, proverbe, recită doine, interpretează cântece populare, colinde, ornamentează șabloane, siluete ale unor motive populare și pot dansa dansuri populare presărate cu strigături.
În grădiniță, pentru familiarizarea copiilor cu folclorul specific poporului român putem alege diverse forme de realizare a activității didactice în cadrul domeniului om și societate, a domeniului știință, sau a domeniului estetic creativ. În conformitate cu noul curriculum, obiectivele cadru urmărite sunt: formarea unei atitudini pozitive față de tradițiile și obiceiurile poporului român; cunoaștere unor elemente care definesc portretul spiritual al poporului român; însușirea unor melodii și a unor dansuri populare; perceperea armoniei îmbinării culorilor, nuanțelor, a motivelor populare specifice costumelor folclorice românești și a obiectelor de artă; consolidarea priceperii de a realiza diferite obiecte aparținând folclorului, prin combinarea creativă a unor elemente artistico-plastice (tehnici de lucru: colaj, desen decorativ, dactilopictura).
Perfecționarea deprinderilor tehnice însușite anterior, educarea gustului pentru frumos, dezvoltarea încrederii în forțele proprii de creație ale copiilor sunt scopuri atinse în cadrul demersului didactic (desen decorativ, ornare, dactilopictură), având teme ca: „Costumul popular”, „La păpușii”, „Obiecte de artă populară”, „Micii meșteri mari” etc.
În concluzie, mijlocirea relației copilului cu acest univers valoric, prin explicare și implicare, reprezintă esența educației pentru însușirea valorilor culturale ale poporului nostru. Această mijlocire se realizează prin procesul interiorizării ca rezultat al simbiozei dintre cognitiv, afectiv și volițional. Folclorul românesc reprezintă o valoare inegalabilă și incontestabilă, o amprentă a poporului nostru. Astfel că avem datoria de a nu lăsa timpul și evenimentele lumii moderne să afecteze, să influențeze neglijarea sau uitarea lui. Nu este permis să uităm niciodată că datinile, povestirile, muzica și poezia sunt arhivele popoarelor, iar cu ele se poate reconstitui trecutul lor îndepărtat.
Bibliografie:
Noica, Constantin (1996), Sentimentul românesc al ființei, Editura Humanitas, București;
Negruţiu, Silvia (2005), Valorificarea folclorului în învățământul primar, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca
Prahoveanu,I.(2001), Etnografia poporului român, Editura Paralela 45, Colecția Cursuri Universitare
Publicat de:
Nistor Maria
Profesor înv. preșcolar, la G.P.P. „O lume minunată”, Curtea de Argeș.