Provocarea actuală a învățământului românesc este de adaptabilitate.
Societatea, prin evoluția ei, a deschis direcțiile pe care educația le-a preluat, înglobat și eficientizat astfel încât, ieșirile din sistem, absolvenții, finalitățile educației să fie în concordanță cu așteptările sociale, în special, cele de pe piața muncii.
O dată cu reforma curriculară, politicile educaționale au adus o nouă viziune asupra a ceea ce înseamnă procesul instructiv-educativ în școală și nu numai.
Schimbarea de paradigmă a constat, în principal, în mutarea „centrului de interes” din predarea bazată pe conținuturi pe predarea centrată pe obiective. Mai apoi, direcțiile educației au vizat schimbarea abordării procesului de educație din predarea centrată pe profesor în predarea centrată pe elev.
Această nouă viziune a învățământului românesc a deschis noi căi de organizare și derulare a educației în școală și în afara ei, pe cele trei componente ale educației: formală, nonformală și informală.
Astfel, lecția devine unitatea de bază a procesului educativ și îmbină în mod optim modalitățile de abordare a conținutului științific pornind de la competențele ce urmează a fi formate, în conformitate cu profilul absolventului și a competențelor-cheie ce urmează a fi formate: competența de citire, scriere și înțelegere a mesajului, competența în multilingvism, competența matematică și competența în științe, tehnologie și inginerie, competența digitală, inclusiv de siguranță pe internet și securitate cibernetică, competența personală, socială și a învăța să înveți, competența civică, juridică și de protejare a mediului, competența antreprenorială, competența de sensibilizare și exprimare culturală.
Mijloacele de învățământ, în context actual, capătă noi valențe specifice, rolul acestora deplasându-se de la transmiterea de cunoștințe la organizarea procesului de învățare.
De exemplu, manualul școlar, tradițional sau digital, promovează contextele de învățare flexibile, privite ca modalități diverse de organizare și desfășurare a procesului de cunoaștere, de sprijin pentru abordarea integrată a conținuturilor și abordarea aplicativă a cunoașterii, pentru a transfera învățarea în contexte diverse.
Putem observa cum manualul „pierde teren” în fața noilor tehnologii.
Perioada pandemică a adus un plus în a aborda conținuturile învățării utilizând tehnica, Internetul, învățarea la distanță.
Dacă în învățământul preșcolar această abordare a lecțiilor în mediul online a fost un adevărat „dezastru”, în sensul în care această formă a învățării nu a ajuns la beneficiarii direcți ai educației din cauza particularităților lor de vârstă, începând cu învățământul primar, aceste noi abordări din mediul online au devenit pe placul elevilor.
În învățământul universitar, abordarea învățării la distanță este o formă de învățare ce se practica și înainte de pandemie și care astăzi este din ce în ce mai frecventă în toate universitățile și în alte instituții furnizoare de educație pentru adulți.
Astăzi, este aproape de neconceput ca ora, lecția să se desfășoare fără a utiliza mijloace didactice audio-video sau platforme de învățare.
Quiz-urile sunt cele mai des utilizate în activitatea de evaluare și permit elevilor să afle în timp real rezultatele obținute. Este ușurată astfel munca profesorului de a corecta, dar și reducerea timpului de așteptare a rezultatelor. Se oferă un feedback imediat celor ce susțin.
Platformele educaționale de tipul Moodle, Asim, Sakai, Livresque și altele oferă celor ce doresc să învețe, resurse digitale structurate în conformitate cu particularitățile de vârstă.
Utilizarea în învățare, în special, în momentul de consolidare a cunoștințelor, a metodelor WordAll, Mentimeter, Padlet ș.a. aduc optimizare procesului de învățare, metodele clasice fiind abordate în procent mai mic deoarece nu oferă și suportul vizual, de cele mai multe ori atractiv pentru cei care învață.
Totuși, pledăm pentru o armonizare a metodelor clasice cu cele activ-participative și cu cele online. Acestea din urmă oferă elevului posibilitatea de a se implica în activități de învățare complexe și diversificate. De asemenea, oferă o varietate de resurse informaționale, o potențială calitate superioară materialului ilustrativ, posibilitatea de a include jocuri și clipuri audio-video, posibilitatea de a face experimente în mediul virtual, comunicarea elev-elev sau elev-profesor în mediul online sau pe diverse alte modalități e-mail, chat, blog, meet etc.
Armonizarea tradiționalului cu noul este calea de dorit în abordarea didacticistă a procesului de învățare oferind participanților optimizare în actul de predare-învățare-evaluare-ameliorare.
Webgrafie:
www.ise.ro/wp-content/uploads/2015/12/Profilul-de-formare-al-absolventului_final.pdf
Publicat de:
Călin Iuliana
Profesor Dr., lb. și literatura română, la Școala Gimnazială „Sfântul Nicolae”, Vânători, Galați.