Educația, de la naștere până la maturitate, este un amestec de factori și influențe. Două instituții, însă, joacă un rol primordial și au responsabilități educaționale formale în fața legii și a societății: familia și școala.
Părinții sunt primii și cei mai importanți educatori ai copilului, nu doar pentru că este un rol pe care și-l asumă încă de la naștere, ci mai ales pentru că responsabilitatea educației tinerilor le revine lor. Ei sunt cei care trebuie să pună la punct bazele intelectuale și emoționale ale vieții sale în societate și să-și dezvolte atitudinile și valorile adecvate. Rolul lor este decisiv deoarece viitorul copiilor este puternic condiționat de primii ani de viață. Pentru ca școala să-și poată juca rolul, părinții sunt în continuare cei care au obligația legală de a asigura prezența și participarea activă a copilului. Astfel, părinții trebuie să-și educe copiii, în timp ce statul trebuie să-i formeze ca buni profesioniști și cetățeni.
Schimbările profunde din societatea modernă au afectat enorm structura tradițională a familiei în ultimele decenii și sunt, de asemenea, în proces de bulversare a sistemului educațional. Cert este că, în prezent, nici familia, nici școala nu sunt, pe cont propriu, capabile să transmită tinerilor toate cunoștințele, aptitudinile și valorile de care au nevoie pentru a reuși integrarea lor în societate.
În plus, părinții și școala trebuie să facă față unor situații din ce în ce mai complexe pentru care nici unul, nici celălalt nu par suficient de pregătiți. Acestea sunt, pe de o parte, anumite fenomene sociale precum marginalizarea, excluderea sau violența. Pe de altă parte, creșterea rapidă a volumului de cunoștințe, precum și schimbările în natura competențelor necesare vieții profesionale, ridică provocări fără precedent pentru sistemul de învățământ.
Ca urmare, există o confuzie tot mai mare cu privire la rolurile respective pe care trebuie să le joace părinții și profesorii. Au tendința de a se învinovăți unul pe celălalt pentru că nu au făcut ceea ce este necesar pentru a educa copiii. Nimeni nu contestă faptul că ambii au responsabilități, dar în condițiile sociale, economice și culturale în schimbare se schimbă și distribuția sarcinilor, la fel ca și modul în care fiecare persoană percepe aceste responsabilități. Influența respectivă a părinților și a școlii variază, de asemenea, de la o țară la alta, în funcție de diferitele culturi, tradiții și religii.
Prin urmare, este important să ajungem la o definire mai clară a responsabilităților respective ale părinților și profesorilor și mai ales să îi încurajăm să devină mai conștienți de ele. Totuși, în această realitate complexă, în care influențele familiei, școlii și societății se împletesc, ar fi imposibil și inutil să încercăm să întocmim o listă rigidă de responsabilități respective. Dialogul sporit și stabilirea unui parteneriat adevărat reprezintă cea mai bună cale de urmat.
Deocamdată, această cooperare nu este suficientă nici măcar la nivelul școlii primare și scade și mai mult pe parcursul etapelor următoare de școlarizare.
Cu toate acestea, educația aduce o bogăție neprețuită societății și joacă un rol cheie în funcționarea democrației. Prin urmare, autoritățile publice ar trebui să acorde mai multă atenție problemelor din acest domeniu.
Publicat de:
Iftimia Cristina
Profesor înv. primar, la Școala Gimnazială „I. Gervescu”, Săvinești.