Fiecare copil are caracteristici, interese, abilitați, și cerințe de învățare unice. Activitățile extrașcolare, bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă. Ele stârnesc interes, produc bucurie, facilitează acumularea de cunoștințe, chiar dacă necesită un efort suplimentar. Elevilor li se dezvoltă spiritul practic, operațional, manualitatea, dând posibilitatea fiecăruia să se afirme conform naturii sale.
Participarea efectivă și totală în activitate angajează atât elevii timizi cât și pe cei slabi, îi temperează pe cei impulsivi, stimulează curentul de influențe reciproce, dezvoltă spiritul de cooperare, contribuie la formarea colectivului de elevi.
Elevii se auto-disciplinează, prin faptul că în asemenea activități se supun de bună voie regulilor, asumându-și responsabilități. Dascălul are, prin acest tip de activitate posibilități deosebite să-și cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influențeze dezvoltarea, să realizeze mai ușor și mai frumos obiectivul principal - pregătirea copilului pentru viată. Țin să precizez că renunțarea la concursurile școlare înseamnă sărăcirea vieții sufletești a copiilor, privarea lor de sentimente și emoții estetice de neînlocuit, fiindcă cultivă capacitățile de comunicare și înclinațiile artistice ale elevilor, atenția, memoria, gustul pentru frumos.
Realizarea acestor obiective depinde în primul rând de educator, de talentul său, de dragostea să pentru copii, de modul creator de abordare a temelor, prin punerea în valoare a posibilităților și resurselor de care dispune clasa de elevi.
Școala, oricât de bine ar fi organizată, oricât de bogat ar fi conținutul cunoștințelor pe care le comunicăm elevului, nu poate da satisfacție setei de investigare și cutezanța creatoare, trăsături specifice copiilor. Ei au nevoie de acțiuni care să le lărgească lumea lor spirituală, să le împlinească setea de cunoaștere, să le ofere prilejuri de a se emoționa puternic, de a fi în stare să iscodească singuri pentru a-și formă convingeri durabile.
Dorința de concurs, de întrecere a tuturor celor care participă la diferitele concursuri, învingerea spațiului, a timpului, a obstacolelor naturale și artificiale, dar și a unui adversar va fi pe deplin satisfăcută prin organizarea unor astfel de activități.
Cum am putea educa mai bine copiii să respecte reguli, dacă nu inițiindu-i în respectarea regulamentului de concurs. Când îi vom educa să respecte reperele de spațiu și timp, „ai voie de acolo, până acolo, și din momentul inițial atâtea minute”, mai mult, cine altcineva poate introduce atâtea restricții dacă nu regulamentul unui concurs, în același timp satisfăcând funcție de mișcare, divertisment, dar și angajamentul și lupta în limitele colegialitate.
Mentalitatea de învingător trebuie creată din copilărie și se regăsește pe parcursul vieții în toate domeniile de activitate. Dorința de autodepășire, condiție necesară a progresului societății, poate fi cultivată, ducând la dezvoltarea personalității individului. Prin activitățile competiționale sau de recreere, prin petrecerea timpului liber într-un mod plăcut, organizat, benefic pentru educație, se poate satisface nevoia de cunoaștere, dar și dorința de participare activă la realizarea unor sarcini didactice.
Atmosfera de emulație dezvoltă spiritul de sociabilitate, dezvoltă relațiile interumane și este cea mai recomandată , fiind un joc de echipa, în care întrajutorarea este cuvântul de ordine al jocului, iar dispută dintre combatanți se desfășoară în condiții regulamentare de fair-play.
În acest sens, am desfășurat concursuri cu diferite ocazii, organizate pe grupe de vârsta sau eterogene.
Câteva exemple de concursuri: „Lumea celor mici”, cu ocazia zilei 1 Iunie; „Cel mai bun recitator”; „Copilărie fericită” colaje; „Mima”.
Festivitate de premiere este așteptată cu mari emoții de către toți elevii. Efortul lor a fost răsplătit cu diplome haioase și premii în dulciuri și cărți. Au dansat, au spus glume, au invitat în ringul de dans părintii, bunicii și frații veniți să-i încurajeze.
Am constatat că astfel de evenimente mobilizează rapid și spontan întregul grup, că prin interacțiunile ce au loc între elevi se elaborează forme de coeziune ce se manifestă mai puternic în aceste situații. Din punct de vedere emoțional, cresc voioșia și motricitatea elevului, descrește teama, se formează un comportament participativ.
Bibliografie:
Livia Decun, Contribuția activităților extrașcolare în optimizarea procesului de învățământ, în Învățământul Primar nr. 4/ 1998;
Eugenia Şincan şi Gheorghe Alexandru, Îndrumător pentru învățători, părinți și elevi, Editura Gheorghe Alexandru, Craiova, 1993.
- Publicat de:
Enea Elena-Alina
Profesor înv. primar, la Școala Primară Oteșani.