Literatura satisface dorința copilului mic de a cunoaște lumea în care se naște și îl încântă. Pentru a atrage, scrierile pentru copii trebuie să captiveze și pe oamenii maturi și instruiți. Secretul marilor lecturi pentru tineret este ieșirea din lectură cu stima sporită pentru om.
Literatura pentru copii este arta pe care mulți scriitori au abordat-o în operele lor. Mari autorii precum: Mihai Eminescu, I.L Caragiale, Ion Creangă și-au apleca privirea spre aceasta perioadă minunată a vieții, denumită și ,,vârsta cea fericită”, ,,vârsta inocenței”. Literatura este instrumentul forte al învățătorului în a-l ajuta pe copil să se formeze și tot ea contribuie într-o mare măsură la lărgirea orizontului de cunoaștere al elevilor, la formarea unui vocabular bogat și colorat, la o exprimare aleasă, corectă, literară, la educarea sentimentelor. Încă de la cea mai mică vârstă, gustul pentru literatură al copilului trebuie încurajat cât se poate de mult. Gustul pentru citit nu vine de la sine, ci se formează printr-o muncă ce înglobează răbdare, perseverență, continuitate, voință. Orizontul cunoștințelor primite în clasă la orele de literatură română e îmbogățit de lectura în afara clasei.
Este foarte important ca învățătorul să cunoască formele de îndrumare a acesteia. Întocmai ca aerul sau ca apa, copilăria este pretutindeni, este fluviul cu cei mai mulți afluenți, minunea nicicând secătuită și, tot ea întreține în lume basmul, gingășia, zâmbetul, este puntea cu care tentăm posteritatea și prin care, totodată, prezentul ne ispitește în chipul cel mai stăruitor. Trăim - orice am face și la orice vârstă - între copii, într-o continuă fraternitate cu lumea lor.
La vârsta preșcolară, atât familia, cât și grădinița depun eforturi pentru a influența universul copilăriei prin povești și poezii, basme. Această muncă dificilă este trecută la nivel superior în primele clase ale învățării. Lectura propriu-zisă începe după ce copilul reușește singur să înțeleagă cu ușurință ideile ascunse în spatele semnelor grafice. Încă de la intrarea copilului în școală, trebuie să căutăm să-l facem să iubească „cartea”. Se vor citi povești, poezii care vor face micii școlari să simtă nevoia să citească. Ținând cont de particularitățile fiecărui copil, trebuie verificat felul cum vom recomanda lectura pentru vacanța de vară. Basmele și povestirile le sunt indicate elevilor cu ritm de citire rapid, iar lecturi mai scurte celor cu ritm mai lent.
Mulți elevi se luptă adesea cu descifrarea unui text din cauza rapidității ritmului de citire, rămânând la imposibilitatea de a urmări conținutul micilor lecturi. Aici este necesară intervenția învățătorului în urmărirea cu atenție a lecturii și exersarea acestui exercițiu cu voce tare.
Învățătorul trebuie să încurajeze încercarea elevului de a se lupta cu descifrarea textului dintr-o operă literară, lăudându-l în fața clasei. El trebuie să descifreze conținutul povestirilor citite de elev, să constate în ce măsură fiecare elev înțelege conținutul poveștilor citite, în ce măsură știe să aprecieze o carte și în ce măsură poate aduce argumente convingătoare ca lucrarea respectivă l-a interesat.
Se știe că puterea exemplului e cel mai puternic îndemn. Într-o familie unde sunt prea puține cărți aflate la întâmplare, unde părinții și frații mai mari consideră lectura o povară, rareori se poate aștepta cineva ca un copil să dovedească pasiune pentru lectură, pentru carte, în general. În astfel de cazuri copilul va avea dificultăți să-și dezvolte o personalitate, un vocabular activ, bogat si colorat. Va întâmpina multe dificultăți în a se exprima, a se manifesta într-un fel sau altul în comunitate. Copilul are nevoie de o îndrumare corectă în formarea sa, astfel încât acesta să prindă încredere în propria forța, în ideile sale și totodată curaj pentru a da drumul imaginației sale să zburde.
Publicat de:
Simion Anca Mihaela
Profesor înv. primar, la Școala Gimnazială Chetriș, Tamași.