Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Începeți prin a vă studia mai bine copiii, căci cu siguranță, nu-i cunoașteți deloc. (Jean-Jacques Rousseau)
În studierea proceselor educaționale, adică a acelor procese care pot fi cumulate într-un sistem de circumstanțe și acțiuni dirijate conștient și organizat în vederea determinării formației reprezentanților noii generații, în raport cu un obiectiv ideal și în conformitate cu cerințele actuale și de perspectivă ale ansamblului larg al subiectului, în cazul concret al grădiniței, cunoașterea copilului nu este un scop în sine.
Necesitatea pornește de acolo de unde vrem, adaptând fidel conținutul și sensurile acțiunii educative în consens cu coordonatele de progres general și multiplu al personalității în formarea copilului. Motivez această afirmație pe un fapt dovedit și anume, de multe ori evoluția generală a copilului urmează o linie ascendentă, surprinzătoare perfect liniei personale individuale de evoluție. Evoluția individuală este un fapt impus de modul propriu de acumulare, de conștientizare a influențelor primite, de modul personal în care fiecare din subiecții educației decodifică mesajele ce le primește.
Cunoașterea copilului este recomandată în literatura de specialitate să se desfășoare cu variate mijloace și tehnici, din care amintesc: activitățile pe domenii experiențiale; studierea produselor activității copilului; cotarea manifestărilor sale comportamentale; utilizarea unor chestionare de personalitate, a unor metode asociative, a unor metode constructive.
Activitățile artistico-plastice reprezintă un mijloc de dinamizare și exprimare a vieții psihice a copilului, a proceselor sale intelectuale, afectiv-voliționale și motivaționale.
Scopul educației artistico-plastice în învățământul de masă nu este acela de a crea personalități artistice specializate, ci de a forma personalități cu disponibilități creative favorabile specializării ulterioare în diferite domenii profesionale - arhitectură, chirurgie, mecanică fină, artizanat, muzică instrumentală (Botez, Georgeta, Solovăstru, Dana, 2007, pag.3)
Vârsta preșcolarității constituie perioada de maximă receptivitate, sensibilitate, mobilitate și flexibilitate psihică. Este vârsta imaginației, a fanteziei și jocului, în care copilul are posibilitatea de a-și exterioriza sentimentele și trăirile în mod imaginativ-creativ, devenind astfel participant activ la formarea personalității sale. Ambianța plăcută în natură, în familie, în grădiniță, precum și jocurile și jucăriile sunt mijloace de educare multilaterală a copiilor.
Ca parte integrantă a procesului de dezvoltare armonioasă, educația estetică reprezintă o modalitate a deschiderii copilului pentru receptarea și crearea frumosului.
Familiarizarea treptată a copilului de vârstă preșcolară cu esteticul se realizează în grădiniță prin intermediul desenului, picturii, modelajului, a muzicii, a activităților practice, prin literatură, precum și prin activități extracurriculare (serbări, șezători, vizite, jocuri distractive, activități outdoor).
Educația estetică reprezintă un alt mod de cunoaștere a lumii, care nu apelează la gândirea rațională, ci la artă și jocul spontan al imaginației creatoare a copilului. De aceea, programul acestor activități va consta în căutarea unor oportunități de admirare a frumosului din natură, societate, artă, familiarizarea copiilor cu diferite teme plastice/ practice, sensibilizarea lor față de teme/mijloace plastice, inițierea în cât mai multe și interesante teme plastice și descoperirea efectelor acestora, antrenarea și încurajarea copiilor în activități de creație liberă.
Educația online în învățământul preșcolar, împreună pentru o lume mai bună
La vârsta preșcolară, copilul dobândește cele mai profunde, durabile și productive însușiri ale individualității proprii, o intensă receptivitate, sensibilitate și flexibilitate psihică. Educatoarea este cea care trebuie să aprecieze strădaniile copilului, chiar și atunci când ele nu corespund unor critici riguroase, să-l mobilizeze să-și finalizeze produsele.
A doua jumătate din anul școlar 2019-2020, a fost una a adaptării, o reală provocare pentru întregul sistem de învățământ. În acest context, cadrele didactice din învățământul preșcolar au fost nevoite să identifice soluții pentru continuarea comunicării cu copiii și părinții acestora. În vederea continuării învățării la distanță, au adaptat activitățile ajutând totodată copiii să socializeze și să se bucure de prezența colegilor lor și a educatoarelor, prin intermediul interacțiunilor on-line.
Această perioadă a presupus o serie de elemente de noutate, o abordare diferită privind materialele didactice folosite dar și modalitatea în care acestea au fost expuse, valorificate pentru a asigura un feedback pozitiv. Selecția materialelor și a resurselor prezentate și propuse părinților s-a făcut având în vedere specificitatea învățământului preșcolar. Astfel, activitățile propuse de noi la grupă, au fost menite să stimuleze creativitatea, să valorifice fiecare copil în parte, fiind totodată însoțite de explicații detaliate, imagini sugestive preluate de pe site-uri educaționale și adaptate tematicilor abordate.
Tot ceea ce constituie umanitate : limbaj, gândire, sentiment, sau voință sunt efectul educației, aceasta devenind o dimensiune constitutivă ființei umane.
În ultimele decenii s-au identificat noi probleme care s-au impus prin caracterul lor grav, presând și prin dimensiunile lor regionale și universale. Aceste probleme ce păreau a fi rezervate savanților și oamenilor politici au început să devină concrete și deschise pentru toată lumea.
Noi, oamenii maturi, avem o datorie de suflet : să-i învățăm pe cei mici să iubească, să prețuiască și să ocrotească natura. Orice copil poate deveni un prieten al naturii cu condiția s-o respecte. Aceasta înseamnă azi, mai mult ca oricând, s-o privească în calitate de adevărat ecolog-cetățean, cu gândul refacerii ei. Natura are nevoie de prieteni care să iubească și să ocrotească viețuitoarele și mediul înconjurător.
Învățământul preșcolar operează cu multe elemente specifice, cunoscute bine de fiecare educatoare. Activitățile organizate în copul cunoașterii mediului înconjurător și protecției acestuia trebuie să aibă un caracter atractiv și accesibil.
Copiii au nevoie să perceapă cel mai mare adevăr din spațiul viului : plantele se nasc, trăiesc și mor, lăsând semințe pentru următoarea generație de plante. Toți copiii trebuie să înțeleagă că orice ființă are dreptul să trăiască, deci și plantele. În preajma plantelor, copiii trebuie să dobândească și să trăiască sentimentul gingășiei, admirației și ocrotirii acestora. Cerința punerii copiilor în contact cu natura vie devine premisă de bază în formarea lor ecologică.
Datorită faptului că mulți părinți, în special din mediul urban, se reîntorc destul de repede la muncă după apariția unui copil în familie, educatoarele și personalul din grădinițe au început să se confrunte cu comportamente specifice anxietății de separare în rândul preșcolarilor de vârstă mică. Deși unii dintre acești copii au frecventat creșa, schimbarea mediului cu care erau obișnuiți, precum și a persoanelor adulte care îi îngrijeau, determină uneori copiii să reacționeze în moduri care creează îngrijorare pentru mulți dintre părinți. Din acest motiv, grădinițele și personalul acestora trebuie să cunoască anumite metode și strategii de facilitare a adaptării copiilor la mediul grădiniței.
Factori care pot determina dezvoltarea anxietății de separare la preșcolari
Vârsta preșcolară, zisă și „a doua copilărie”, reprezintă o etapă a vieții în care cei mici sunt într-o continuă schimbare. În această etapă, copilul de 3-7 ani este energic, începe să vorbească și să comunice din ce în ce mai bine și stabilește rapid relații cu cei din jurul sau. Tot la această vârstă copilul poate fi îndrumat și antrenat cu ușurință în activități de toate tipurile, care mai de care. Predomină jocul și activitățile cu caracter ludic, astfel încât procesul de predare-învățare-evaluare se face într-un mod plăcut.
Lumea este și ea într-o continuă schimbare. Vremurile se schimbă și ceea ce era nou acum un an, astăzi este deja învechit. În acest sens tehnologia a luat amploare, iar noi trebuie să ne adaptăm și să fim la curent cu vremurile pe care le trăim în prezent. Bunicilor sau poate chiar nici părinților noștri nu le-au fost necesare multe lucruri, cu siguranță, care astăzi nouă - și generațiilor viitoare- ne sunt. Și aici mă refer și la instruirea în ceea ce privește utilizarea calculatorului.
Copiii învață lucrurile noi mult mai ușor, având o sete nepotolită de nou. Vârstă preșcolară aduce cu sine dezvoltarea cognitivă a celor mici, ei fiind dornici să exploreze și să experimenteze cât mai mult. Am putea să rămânem surprinși de această generație, pe mulți dintre ei putem chiar să îi numim „nativi digitali”. Această generație se naște înconjurată de tehnologie, omniprezentă la orice pas. Majoritatea dintre ei știu să manevreze deja telefoane, tablete și alte dispozitive. În cariera mea de cadru didactic am auzit de cazul unei fetițe (de 4 ani) care voia să „întoarcă” pagina unui album foto vechi în același mod în care se glisează ecranul unui telefon sau a unei tablete pentru a trece la următoarea pagina, prin swipe right.