Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Avem nevoie de o generație sensibilă la nevoile celorlalți, responsabilă și activă, care să activeze pe baza unor motivații puternice în beneficiul comunității și să aibă inițiativă în situații de criză. De unde să pornească această generație „așa cum poate și trebuie să fie” dacă nu din lumea curată, caldă, ocrotitoare, generoasă și activă a grădiniței? Aici demersurile educative utilizează cele mai eficiente strategii didactice care să contribuie la formarea personalității fiecărui copil, la educarea pentru o mai bună conviețuire în grupurile sociale, la deschiderea către angajare, cooperare, comunicare, încredere și spirit novator. Se poate spune că preșcolarul devine coparticipant la propria sa formare.
Metodele de învățare în grup utilizate, pe lângă cele tradiționale, stimulează capacitățile intelectuale și cognitive ale copiilor, gândirea critică, gândirea divergentă, gândirea laterală.
Să nu-i educăm pe copiii noștri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari și nimic nu ne permite să știm cum va fi lumea lor.. (Maria Montessori)
Modernizarea și perfecționarea procesului instructiv-educativ impun îmbinarea activității școlare cu activități extracurriculare ce au numeroase valențe formative. Desfășurarea activităților școlare și extrașcolare permite și manifestarea creativității de grup, a relațiilor creative. În acest cadru, și educatorul își poate afirma spiritul novator, creativitatea didactică.
Activitatea extracurriculară, în sine, prin structură, conținut specific, este firesc complementară activității de învățare realizată în clasă. Activitățile extracurriculare contribuie la gândirea și completarea procesului de învățare, la dezvoltarea înclinațiilor și aptitudinilor preșcolarilor, la organizarea rațională și plăcută a timpului lor liber. Complexitatea finalităților educaționale impune îmbinarea activităților curriculare cu cele extracurriculare, iar parteneriatul educațional, ca set de intervenție complementară, apare ca o necesitate.
Comunicarea orală reprezintă instrumentul principal de formare și informare a omului. Copilul, ca și adultul, folosește limbajul zi de zi, pentru a transmite propriile gânduri, pentru a-și exprima trebuințele, sentimentele, emoțiile, de-a lungul întregii sale vieți.
În literatura psihologică, limbajul este definit ca „o formă specific umană, care constă în esență în folosirea limbajului în procesul de comunicare și gândire”.
Emil Verza arăta că „există o relație strânsă între limbaj, învățare și evoluția personalității copilului, în sensul că, în copilărie comunicarea verbală pune amprenta asupra dezvoltării psihice a omului, asupra capacității sale interioare, intelectuale și personalității sale fiind la rândul său, influențat de acesta.”
O carte bine scrisă este asemeni unui covor fermecat care te poartă într-o lume în care nu ai putea avea acces în alt fel. (Caroline Gordon)
Experiențele de debut ale copilului în domeniul limbajului sunt manifestate și încurajate în grădiniță, unde au loc primele contacte cu cartea și limbajul scris. Și toate acestea se petrec fără a stabili un anumit program în grădiniță după care copiii să învețe, să citească sau să scrie la date și ore fixe. Domeniul limbă și comunicare acoperă stăpânirea exprimării orale și scrise, ca și abilitatea de a înțelege comunicarea verbală și scrisă.
Se apreciază că prin ascultare și exprimare în situații de grup, preșcolarii devin capabili să exploreze experiențele altor persoane și să-și extindă astfel propriul repertoriu de experiențe semnificative. Se urmărește ca aceștia să vorbească cu încredere, fluent , clar și corect din punct de vedere gramatical.
În timpul zilei, la grădiniță, există foarte multe momente în care se face apropierea copilului de carte, în timpul activităților obligatorii, în timpul jocurilor și activităților alese, activităților opționale sau a activităților de după-amiază.
Problemele cu care se confruntă copiii în contextul social și economic contemporan, ca de exemplu: plecarea părinților la muncă în străinătate, timpul redus petrecut cu familia, divorțul părinților etc., constituie adevărați factori stresuri pentru aceștia. Realitatea ne arată că persoanele care își cunosc și își reglează eficient propriile emoții se dezvoltă armonios în orice domeniu al vieții, fie că este vorba de relații sentimentale, fie de respectarea regulilor nescrise care determină reușita în diverse arii de activitate.
Riscurile pe care le implică slaba dezvoltare a competențelor emoționale sunt numeroase. Așadar, studiile precizează că acești elevi pot dezvolta în viitor disfuncții emoționale, tulburări ale comportamentului, tulburări ale comportamentului alimentar etc. De aceea, considerăm că este util să ajutăm preșcolarii să-și dezvolte de timpuriu competențele necesare pentru a face față situațiilor stresante de viață.
Întreaga activitate pe care o desfășoară copilul în grădiniță constituie mijlocul principal prin care se realizează în mod gradat dezvoltarea sa intelectuală. Cunoștințele pe care și le însușesc treptat contribuie la lărgirea orizontului lor, îi ajută să se orienteze în mediul ambiant, să înțeleagă ceea ce se petrece în jurul lor, să știe cum să se comporte, cum să reacționeze față de obiectele și fenomenele în mijlocul cărora trăiesc.
Din ansamblul obiectivelor grădiniței, cel mai important este dezvoltarea capacităților intelectuale, punerea bazelor pentru conturarea unei personalități armonioase, cultivarea motivației afective față de învățătură, în general, față de frecventarea școlii, în particular. Complementar, funcția grădiniței de a oferi copiilor o sumă de cunoștințe , capabilități, experiențe și activități instructiv-educative favorizează accesul preșcolarilor în învățământul primar.