Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Am ales tema „De la abordarea metodologică tradițională la cea contemporană a activităților din domeniul estetic și creativ” deoarece activitățile de expresie și creație artistică au devenit esențiale în practica educațională a grădinițelor încă de la începuturile educației instituționale timpurii și preșcolare. Studiind experiențele pedagogice internaționale, precum și practica educațională locală, se constată că abordările metodologice ale activităților didactice de educație plastică în grădiniță s-au schimbat și s-au îmbunătățit de-a lungul timpului. Copierea modului de exprimare a educatoarelor a fost înlocuită de exprimarea spontană a copilului.
Considerații teoretice
Experiențele copilului în domeniul artei au un rol important în încurajarea dezvoltării integrale și sănătoase a acestuia. Unul dintre domeniile artei care are un rol important în dezvoltarea cognitivă a copilului mic este cel al exprimării artistice, prin care copilul explorează, explică și concepe lumea sa interioară și pe cea care îl înconjoară. Activitatea artistică le oferă copiilor posibilitatea de a-și explora propriile idei, individual sau în grup, și, de asemenea, de a discuta aceste idei cu alți copii și adulți. În cadrul activităților artistice, copiii își dezvoltă potențialul creativ prin utilizarea unor materiale și tehnici diferite; își dezvoltă inteligența vizual-spațială, sensibilitatea vizuală, imaginația, percepția estetică și posibilități specifice de exprimare artistică (Efland, 2002; Kindler, 2010).
Creativitatea didactică explorează modalități de predare care să stimuleze și să angajeze elevii în procesul de învățare. Diferențele între abordările tradiționale și moderne pot fi semnificative.
În abordarea tradițională, predarea se bazează adesea pe metode și tehnici convenționale, cum ar fi lecțiile frontale, explicațiile profesorului și manualele școlare. Evaluarea se realizează, de obicei, prin teste și examene care pun accentul pe memorare și regurgitare de informații. Acest tip de abordare poate fi util în unele contexte, dar poate fi limitat în a stimula creativitatea și gândirea critică a elevilor.
Pe de altă parte, abordarea modernă a creativității didactice se concentrează pe implicarea elevilor în învățare printr-o varietate de metode și tehnologii inovatoare. Acestea pot include activități de grup, proiecte de cercetare, utilizarea tehnologiei în clasă, jocuri educaționale și alte strategii care încurajează explorarea și descoperirea activă. Evaluarea se poate concentra mai mult pe abilități practice, rezolvarea problemelor și prezentarea creativă a cunoștințelor.
Motto: „Nu Pământul aparține omului, ci omul aparține Pământului!” (Sieux Seattle)
Protejarea planetei, este o preocupare a tuturor, atât a adulților cât și a copiilor, deoarece ceea ce se întâmplă în jurul nostru în momentul actual, nu ține cont de bariere sau de vârstă. Ignorarea măsurilor ecologice prin care putem contribui la protejarea și salvarea naturii, poate avea consecințe grave și poate duce la declanșarea unei crize ecologice.
Educația ecologică în grădiniță, își are un loc bine stabilit și un rol deosebit, pentru că îi învață pe copii cum să iubească natura, insuflându-le respectul pentru aceasta și formându-le deprinderi de protejare a mediului înconjurător.
Prin realizarea unor activități pe teme ecologice, copiii înțeleg că stă în puterea fiecăruia dintre noi să protejăm și să ajutăm la salvarea planetei. Astfel, preșcolarii sunt educați în spiritul unei atitudini pozitive față de mediul înconjurător, contribuindu-se astfel, la formarea conștiinței și a unui comportament ecologic, favorabil unui stil de viață sănătos.
Trăim vremuri în care tehnologia a devenit parte din viața noastră. Se pare că nu mai putem supraviețui fără ea: ne ajută să accesăm informații fără prea mult efort, să comunicăm de la distanțe foarte mari în câteva clipe, să scriem rapid, să socotim, să aflăm soluții la toate problemele noastre, indiferent de natura lor. Părerile sunt împărțite: unii condamnă tehnologiile informaționale, susținându-și opinia prin acuzații privind „robotizarea” omului, pierderea unor abilități, lipsa de socializare, evitarea comunicării directe, expunerea la situații posibil periculoase, etc. Pe de altă parte, susținătorii utilizării tehnologiilor informaționale spun că viitorul învățământului se bazează pe un sistem de educație informatizat, care se pliază mai bine pe nevoile noilor generații de copii.
Consider că adevărul se găsește undeva, la mijloc, pe linia de tangență a celor două afirmații. Utilizat eficient, calculatorul este un instrument didactic atractiv, performant, care ajută în mod cert atât cadrul didactic în desfășurarea activităților, cât și preșcolarii, reușind cu succes să îmbunătățească și să eficientizeze calitatea actului instructiv.
Schimbarea de viziune a curriculumului preșcolar din ultimii ani plasează copilul în centrul procesului de învățare, implicându-l activ în toate activitățile. S-a remarcat o schimbare a tipologiei copilului preșcolar, în sensul că activitățile tradiționale în care acesta doar ascultă și reține informațiile, nu își mai ating scopul. Ne confruntăm cu vremuri noi, în care copiii își doresc altceva de la noi, profesorii lor. Tocmai de aceea, este important să ținem pasul cu noile tehnologii, în beneficiul preșcolarilor, pentru a-i antrena pe aceștia să se manifeste spontan, să gândească critic, să facă asocieri, pentru a fi capabili să facă legătura între ceea ce învață și de ce învață.
Tehnologiile informaționale pot fi utilizate cu succes în activitățile desfășurate cu preșcolarii. Oricum, aceștia își petrec mult timp în fața calculatorului, accesând informații care nu întotdeauna sunt potrivite vârstei și intereselor lor. Tocmai de aceea, utilizarea tehnologiilor informaționale reprezintă o metodă nouă, atractivă, prin care îi putem motiva să fie mai atenți, mai activi și , totodată, orientați spre acele informații care îi pot ajuta să se dezvolte.
În cadrul grădiniței procesul instructiv-educativ, prin obiective și conținuturile pe care le urmărește reprezintă unul dintre cele mai importante mijloace de stimulare și dezvoltare a potențialului creativ al copilului. Activitățile desfășurate, indiferent de natura lor (joc didactic, povestire, joc de mișcare) și de domeniile din care fac parte (Limbă și Comunicare, Om și Societate, Știință, Estetic și Creativ, Psihomotric) reprezintă tot atâtea mijloace de activare a creativității. Creativitatea preșcolarului este definită prin curiozitate, dispoziții și aptitudini în diferite domenii iar copilul cu posibilități creatoare este considerat a fi cel care gândește independent, rezolvă anumite probleme, face observații personale.
Dezvoltarea creativității preșcolarilor este strâns legată de creativitatea cadrului didactic, de metodele și strategiile pe care le utilizează, de modalitatea de organizare și desfășurare a activității didactice în sine. Tendința actuală este aceea de abordare integrată a curricumului ce presupune combinarea conținuturilor din mai multe domenii, prin explorarea resurselor mai multor centre de activitate pentru aprofundarea unei teme, în așa fel încât să se asigure achiziția de către copii a unei imagini unitare despre un anumit subiect. Accentul este pus aici pe concepte precum învățarea activă, colaborativă, dezvoltarea gândirii critice, integrarea tehnologiei în procesul de învățare prin intermediul metodelor moderne de predare. De asemenea, se acordă o mare importanță amenajării mediului educațional în așa fel încât acesta să îi atragă pe copii, să îi motiveze să descopere lucruri noi, să își dezvolte abilitățile sociale și creativitatea.
Abordarea integrată a curriculumului este o modalitate inovatoare de proiectare, organizare, desfășurare a activităților instructiv-educative și presupune combinarea conținuturilor din mai multe domenii, prin explorarea resurselor mai multor centre de activitate pentru aprofundarea unei teme, astfel încât să se asigure achiziția de către copii a unei imagini unitare, coerente, holistice despre un subiect, prin atingerea mai multor unități de competență. În cadrul acestui tip de activități structura conținuturilor se caracterizează prin flexibilitate și echilibru, cadrele didactice având libertatea de a alege conținuturile și modul de structurare, în funcție de nivelul grupei, de particularitățile de vârstă ale copiilor astfel încât aceștia să beneficieze de experiențe de învățare adaptate intereselor, capacității de înțelegere și nevoilor lor.
Cadrul didactic are un rol esențial în calitatea și eficiența acestui tip de abordare curriculare deoarece de modul în care acesta corelează respectarea etapelor, a scenariului elaborat și gradul de adecvare la necesitățile preșcolarului. Parcurgerea scenariilor de activitate integrată solicită un nivel de competență ridicat, experiență profesională, și pregătire metodică din partea cadrului didactic ce joacă rol de facilitator al cunoașterii. De asemenea, în cazul abordării integrate a curriculumului, profesorul trebuie să dea dovadă de creativitate pentru a țese, pentru a construi de jur împrejurul subiectului astfel încât acesta să fie abordat din cât mai multe unghiuri cu scopul de a se contura în mintea copilului imaginea completă, unitară de care acesta are nevoie în această perioadă a gândirii concrete.
Pentru ca acest tip de activități să solicite cât mai multe arii de dezvoltare trebuie să fie combinate activitățile statice cu cele dinamice, cele realizate în sala de clasă cu cele outdoor, în grupuri mari sau mici, echipe, perechi, individual; se pot combina activitățile de observare, de cunoaștere prin expunere cu cele de cunoaștere prin descoperire, prin acțiune directă a copilului cu mediul, pot fi îmbinate activități ce sunt alese de copil cu cele dirijate de educatoare. Modul în care profesorul alege să le combine ține în primul rând de particularitățile copiilor, de finalitatea vizată prin derularea activității respective și de zonele de competență ce se doresc a fi dezvoltate.