Jocul didactic în învățământul preșcolar

Copilul care se joacă își dezvoltă percepțiile, inteligența tendința de a-și exprima instinctele sociale (J. Piaget)

Jocul reprezintă cea mai eficientă metodă de dezvoltare a copilului, atât din punct de vedere fizic cât și psihic fapt ce contribuie la educația și dezvoltarea armonioasă a viitorului adult.

Este cunoscut faptul că preocupările sociologilor și deopotrivă ale pedagogilor au vizat în principal necesitatea procesului instructiv-educativ și în același timp formativ, pentru dezvoltarea economică și socială a fiecărui popor, a societății în general, al progresului permanent al acesteia. Este evident că aceste preocupări au avut în vedere mai întâi, cu cine, când și unde începe acest proces și apoi conținutul, etapele, factorii concurenți etc.

Înțelegem că acest proces de formare și educare a membrilor societății începe cu copiii, când aceștia au ajuns la vârsta înțelegerii, când au capacitatea de a asimila cunoștințe simple, elementare, când au capacitatea memorării acestor cunoștințe.

Marea majoritate a copiilor ajung la această vârstă când sunt în sânul familiei, familia reprezentând mediul social în care se nasc și în care își trăiesc primii ani de viață, prin procesul de educare familială care este de o mare diversitate din toate punctele de vedere, tipul familiei, nivelul studiilor, situația social-economică și ocupațională, mediul familial, numărul membrilor familiei etc...precum și de alte aspecte legate de viața copiilor în familie.

Dacă la ceea ce-am spus mai adăugăm și faptul că din punct de vedere biologic și psihologic, copiii sunt diferiți înțelegem marea complexitate a procesului instructiv-educativ și formativ din copilărie și importanța acestuia pentru toată viața și responsabilitatea agenților formatori.

Grădinița, ca prima formă instituționalizată a procesului educațional, are o mare importantă socială, satisfăcând atât cerința socială de a crea un mediu mai organizat de oferte social - educative adresate familiilor cu copii preșcolari și ca ajutor oferit familiei ocupate cu munca.

Am ales această lucrare deoarece sunt educatoare și consider că jocul domină ca formă de activitate și metodă de educare, completată fiind și de alte activități care se apropie oarecum de învățarea școlară, activități comune, activități la alegere și opționale.

Jocul este modul predominant de organizare al activității la preșcolari. Jocul îl angajează total pe copil, îi stimulează dezvoltarea pe toate planurile. Prin joc însă, copilul învață să se apropie și de muncă., jocul reprezintă o activitate de pregătire pentru viață de exersare a capacităților cognitive, de stimulare afectiv-motivațională și volitivă, de dezvoltare a unor trăsături de caracter.

Acționând asupra obiectelor și ființelor din jur copilul cunoaște treptat această lume, își satisface nevoia de mișcare și înțelegere, dobândește încredere în forțele proprii, se definește pe sine ca personalitate.

Jocul este activitatea care dă specific preșcolarității. Datorită resurselor sale educative el este utilizat atât ca formă de activitate, cât și ca metodă de instruire.

Jocul ca joc liber dirijat sau didactic reprezintă activitatea fundamentală a copilului preșcolar constituind mijlocul principal de realizare a procesului instructiv-educativ în grădinița de copii. Copilul care se joacă construiește lumea, o apropie, o analizează și caută să o înțeleagă.

Ed Claparede, M.Montessorii, J. Piaget, A N.Leontiev P.P. Neveanu, U. Șchiopu sunt doar câteva nume ale celor ce au lucrări de referință în domeniu.

Ideea primordială a tuturor studiilor este aceea că în joc copilul învață, antrenează creativitatea și depune efortul unei activități de muncă.

Cercetătorii au demonstrat că jocul copilului este esențial pentru dezvoltarea personalității lui și că prin joc se dezvoltă capacități și competențe de bază.

În joc copilul are posibilitatea și libertatea de a încerca să facă diverse lucruri în felul său personal. De aici putem spune că jocul este plăcere și satisfacție pentru copil.

Inițiativa, alegerea ,decizia acțiunii și continuării ei, modul și suportul jocului sunt elemente care provoacă dezvoltarea și de aceea este bine ca ele să pornească de la copil.

Pentru a înțelege jocul copilului, cel mai ușor este să facem apel la propriile amintiri. Cum ne-am jucat noi? Ce ne plăcea mai mult? Cu ce jucării ne jucam? Fiecare om are amintiri puternice din copilărie.

Pentru fiecare individ lumea copilăriei exercită o influență aparte. Ne gândim la ea ca la cele mai frumoase clipe. Ele se întipăresc în memorie și ne aducem precis aminte că în joc am învățat o mulțime de lucruri. Aceasta pentru că în joc, copilul creează lumea lui, în care se mișcă cu siguranță și plăcere.

Jocul este preferat de copii, de la cea mai fragedă vârstă. El este mijloc de destindere, distractiv, de cunoaștere, de însușire de noi cunoștințe, îndeplinind în același timp, și rolul de școală de formare a interesului.

Pentru copil jocul este munca sa, iar adulții nu trebuie să minimalizeze nici această activitate, nici seriozitatea cu care ea este îndeplinită de cei mici. Mai degrabă adulții ar trebui să se bucure că micuții învață făcând efectiv ceva, așa cum spune un vechi proverb chinez: „Aud și uit / Văd și țin minte, / Fac și înțeleg.”

Viața copilului este plină de joc. O înțelegere greșită sau o neînțelegere a rolului jocului în viața copilului poate avea consecințe iremediabile asupra psihicului acestuia .

„La vârsta preșcolară jocul satisface în cel mai înalt grad nevoia de activitate a copilului, nevoie generată de trebuințe, dorințe, specifice acestui nivel de dezvoltare psihologică . Sub o formă sau alta, jocul se regăsește la copiii tuturor popoarelor, din cele mai vechi timpuri.” [1]

Din aceste considerente, în grădinițe, jocul este activitatea fundamentală. Prin joc se manifestă, se exteriorizează întreaga viață psihică a copilului, se exprimă cunoștințele, emoțiile, dorințele, chiar și acelea care nu pot fi satisfăcute imediat.

Jocul reprezintă, de asemenea una din modalitățile prin care copilul caută să cunoască realitatea înconjurătoare. Jocul constituie în esență, principala modalitate de formare și dezvoltare a capacităților psihice ale copilului. La copil, jocul este munca, este binele, este datoria este idealul vieții (Ed. Claparede)

 

Bibliografie:
[1] Ezechil.L., Păiți. Lăzărescu. M., Laborator preșcolar București 2001, V& Integral.