Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Preșcolaritatea este vârsta la care este necesară stimularea potențialului creativ al copilului, necunoscut sau neexprimat încă, prin cunoașterea și încurajarea aptitudinilor, prin mobilizarea resurselor existente și prin susținerea manifestării lor printr-o mobilizare intrinsecă. De la această vârstă trebuie cultivate unele valori: originalitatea, perseverența, interesele cognitive, dar și artistice.
Trăsăturile creativității (fluiditatea, flexibilitatea, originalitatea) pot fi testate cu ușurință prin intermediul unor parametri ai desenului. Se știe că o componentă vitală a creativității o constituie însăși dorința de a crea, curiozitatea, necesitatea lăuntrică a afirmării.
Receptivitatea și curiozitatea copilului, bogăția imaginației, tendința sa spontană către nou, pasiunea pentru fabulație, dorința lui de a realiza ceva constructiv creativ pot fi alimentate și împlinite efectiv, pot fi puse adecvat în valoare prin solicitări și antrenamente corespunzătoare care astfel pot oferi multiple elemente pozitive în stimularea și cultivarea potențialului creativ propriu vârstei preșcolare.
Gândirea laterală este un proces creativ, spre deosebire de gândirea logică. Gândirea laterala este creativă pentru că implică moduri neașteptate de a te uita la o problemă și a o rezolva.
Gândirea laterală este foarte diferită și de gândirea verticală care reprezintă modul tradițional de a gândi. Diferența dintre cele două gândiri este foarte tranșantă. Dacă în gândirea laterală folosim informația pentru efectele pe care le produce, în gândirea verticală (logică sau matematică) acest lucru este imposibil. Dacă în gândirea laterală putem folosi în mod deliberat informații irelevante, în gândirea verticală folosim numai informații relevante.
Ce trebuie să reținem este faptul că aceste două tipuri de gândire sunt complementare, iar împreună ne vor ajuta să obținem concluzii cât mai corecte.
Desenele realizate de către copii pot constitui un bun mijloc de a afla lucruri noi despre preșcolarii pe care îi educăm. Mulți dintre copii doresc să deseneze ceva adeseori, iar dacă valorificăm acest interes al lor față de artă putem descoperi lucruri diverse cu ușurință. Iată câteva principii de interpretare a desenelor.
În primul rând interpretarea are sens în cadrul unei serii de desene care prezintă aceleași caracteristici, de exemplu, indiciile pe care le urmărim ar trebui să se repete în mai mult de 6 desene realizate în decursul câtorva săptămâni. Desenul copilului nu trebuie ghidat, pentru a fi cât mai real, desenul copilului nu trebuie influențat de adult, de exemplu, dacă vrem să interpretăm un desen, nu îi vom oferi copilului indicații cu privire la modul în care să realizeze desenul.
Marionetele nu sunt doar o opțiune de divertisment pentru copil, sunt și o metodă valoroasă se educație. În cea ce privește impactul său pedagogic, această metodă are un loc important în toate domeniile educației. Păpușa nu mai este un obiect lipsit de viață pentru copil, ci o realitate activă, vie, deoarece mișcarea este esența vieții păpușarilor.
Marionetele creează mai multe conexiuni senzoriale în același timp, afectând în principal emoțiile. Copilului iubește veselia, râsul. Efectul de îmbunătățire a dispoziției marionetei ajută la crearea unei atmosfere vesele în grădiniță, la dezvoltarea viziunii lumii a umorului de către copii.
Psihologia copilului este un element esențial în studiul psihologiei vârstelor, bazându-se pe studiile științifice complete care se dezvoltă pe diferite perioade de evoluție a copilului. Prin urmare psihologia copilului nu poate fi evaluată și explicată în mod singular fără referință la psihologia vârstelor, întru-cât aceasta creează o percepție completă asupra evoluției psihice, însă psihologia copilului aduce o parte importantă la perceperea apariției vieții psihice.
Perioada de creștere a copilului este socotită o perioadă care solicită o mare atenție din partea educatoarei, a cadrelor medicale și a părinților. În cazul în care climatul educațional din familie nu este favorabil, grădinița este instituția în care copilul poate să-și satisfacă dorința de mișcare, locul unde se realizează compensarea necesară dezvoltării fizice a copilului. Frecventând grădinița copilul este controlat sub toate aspectele dezvoltării și creșterii lui. Exercițiul fizic are la orice vârstă, dar mai ales în perioada de creștere, un puternic rol educativ. Prin efectuarea repetată a unui exercițiu se ajunge să stăpânească perfect o anumită mișcare, se elimină mișcările necontrolate și se stăpânesc cele necoordonate. Executând regulat exerciții fizice corespunzătoare vârstei, copiii își perfecționează o serie de deprinderi motrice aplicative necesare în viață, ca: mersul, alergarea, săritura, echilibrul, cățărarea, aruncarea și prinderea, își formează o ținută corecta a corpului în toate pozițiile.